My Erasmus: Elena Firea

Să descriu în doar câteva rânduri experienţa mea Erasmus nu este deloc uşor! De unde să încep? Ce să selectez din anul atât de plin şi de colorat pe care l-am petrecut la Università degli Studi di Pisa în 2002-2003? Şi, mai ales, cum să cuprind într-o singură pagină puzderia de emoţii, de provocări, de căutări, de bucurii, de împliniri, de frumuseţe şi de căldură umană pe care mi le-a oferit?

Decizia de a aplica pentru o mobilitate Erasmus s-a născut firesc, între încurajările prietenilor care trăiseră deja această experienţă şi dorinţa de a continua (şi completa) studiile mele universitare la Cluj. Cred că emoţiile plecării nu s-au datorat atât părăsirii unui "acasă" familiar, cât mai degrabă unei vagi temeri de necunoscut într-o Europă divizată pentru noi în "comunitari" şi "extracomunitari" la vremea aceea. Inutil să mai adaug că dosarul în sine al aplicaţiei era mult mai complicat şi aventuros atunci, implicând obţinerea vizei de studii şi obligativitatea prezentării de garanţii financiare sub formă de cecuri de călătorie pentru întreaga durată a şederii (!). Dacă astfel de proceduri formale mi-au creat uneori senzaţia apăsătoare a discriminării, ele au fost răscumpărate pe deplin de aerul familiar şi solicitudinea cu care am fost primită de cei care se ocupau de studenţii Erasmus la Pisa. Fiind la prima mea ieşire în străinătate şi necunoscând încă limba italiană, ajutorul pe care mi l-au acordat în primele zile (în legătură cu hăţişul birocratic şi, mai ales, în căutarea unei chirii) a fost mai mult decât binevenit.

A urmat apoi perioada de "supravieţuire lingvistică", într-o ţară în care, deşi există o mare dorinţă de comunicare, limba engleză este mai degrabă mimată decât vorbită. Excelent stimulent pentru învăţarea rapidă a limbii italiene! Deşi aveam la dispoziţie cursuri gratuite pentru străini, mărturisesc că eu am deprins limba italiană audiind prelegeri universitare, frecventând biblioteci şi, cel mai important, trăindu-mi cotidianitatea între studenţi italieni. Poate părea paradoxal, dar consider că acele luni de semi-izolare lingvistică mi-au adus multe beneficii pe termen lung. În linişte, gândurile proprii se aud mai bine. Am avut astfel răgaz pentru auto-reflecţie şi pentru a observa pe îndelete şi cu reală curiozitate lumea din jur - premise esenţiale ale oricărui proces de adaptare. Rezultatul final nu aduce doar integrarea în mediul dorit, ci şi o mai bună şi onestă cunoaştere de sine.

Odată depăşite dificultăţile începutului, viaţa studenţească a Pisei m-a absorbit deplin. Asta şi pentru că am ales să o trăiesc autentic printre studenţii italieni şi nu exclusiv în comunitatea aglutinantă a celorlalţi "Erasmuşi". Oferta bogată a uneia dintre cele mai vechi universităţi din Italia (exersată în a oferi studentului o mare libertate în alegerea curriculei personale) mi-a dat prilejul de a urma cursuri dintre cele mai diverse. Constat că direcţia de cercetare pe care aveam să o aleg ulterior reflectă în mare măsură gustul pe care l-am dobândit pentru discipline pe care le studiam atunci pentru prima dată. Am avut şansa de a întâlni la Pisa şi câteva figuri memorabile de profesori. Pasiunea şi bucuria pe care mai cu seamă unul dintre ei o transmitea întregii săli, vorbind despre complicate chestiuni referitoare la doctrine şi sfinţi va rămâne pentru mine un model profesional. Formatoare a fost şi experienţa examenelor susţinute într-o altă manieră (şi limbă) decât cea de acasă. Însă câştigul academic cel mai însemnat l-am dobândit în copleşitoarele biblioteci de care am beneficiat la Pisa. Dincolo de faptul că mi se părea uimitor să pot să am acces la cele mai recente publicaţii în domeniu, am învăţat enorm doar prin simpla căutare şi iscodire direct la raft, în săli şi săli şi săli întregi de bibliotecă.

În fine, dacă despre proverbiala frumuseţe a Toscanei nu cred că mai este necesar să amintesc, merită din plin să subliniez că oamenii sfinţesc într-adevăr locul! Prietenilor mei de la Pisa le datorez în cele din urmă culorile, savoarea şi gustul uneia dintre cele mai generoase experienţe din viaţa mea...