My Erasmus: Maria Barbu

Dorința mea de a pleca cu o mobilitate Erasmus în Italia datează încă de la începutul primului an de facultate, iar cei aproape doi ani de cursuri online nu au făcut decât să îmi accentueze și mai tare visul de a studia într-o țară străină, de a experimenta un sistem diferit de învățământ și de a intra în contact cu o cultură atât de diversă și de frumoasă precum cea italiană. Primul semestru din anul III a fost așadar perioada perfectă pentru a face acest pas, și pot spune cu mâna pe inimă că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în viața mea până acum.

Am ales Perugia pentru că, deși era un oraș necunoscut mie la acel moment, a fost cea mai bună opțiune pentru a studia Istoria artei în Italia. Fiind o universitate dedicată cursurilor pentru străini, profesorii și întreg personalul universitar s-au purtat extrem de frumos cu mine și s-au dovedit a fi foarte înțelegători atunci când au apărut diferite probleme administrative sau de neînțelegere din cauza limbii (pe care nu o prea știam în momentul plecării). Cursurile mi-au oferit, de asemenea, o nouă perspectivă asupra artei, culturii și istoriei italiene, iar faptul că universitatea punea la dispoziția studenților Erasmus cursuri gratuite de limbă a fost și acesta un foarte mare plus.

 

Să nu uităm însă de oamenii pe care i-am cunoscut, prieteniile pe care le-am legat și locurile și muzeele absolut superbe pe care am reușit să le vizitez, aflându-mă chiar în inima Italiei (la doar două ore și jumătate distanță atât de Roma, cât și de Florența). După cum am menționat deja, universitatea parteneră din Perugia este una dedicată străinilor, prin urmare am fost suficient de norocoasă ca, doar datorită faptului că mă aflam acolo, să cunosc persoane din Anglia, Franța, Statele Unite ale Americii, Japonia, Venezuela, Palestina, Libia, Polonia, Brazilia, Ecuador și multe altele. Am avut astfel parte de discuții minunate cu fiecare în parte, am aflat mărturii inedite despre subiecte pe care altfel poate le-aș fi aflat doar de pe internet și mi-am creat o serie de amintiri extraordinare pe care cu siguranță le voi prețui pentru totdeauna.

 

Italia este, oricum, o țară superbă pe care nu o poți cunoaște cu adevărat într-o vacanță de o săptămână sau zece zile, așadar cele cinci luni pe care le-am petrecut acolo mi-au dat cea mai bună ocazie de a explora atât Umbria, regiunea în a cărei capitală am studiat, cât și Toscana sau orașe mai îndepărtate precum Bologna sau Catania, Syracusa și Taormina (în Sicilia). Peste tot am întâlnit doar oameni primitori, cu un suflet frumos și o autenticitate care m-a lăsat de multe ori fără cuvinte, iar stilul de viață italian și bucuria din ochii celor cu care am avut ocazia să interacționez îndeaproape vor rămâne fără îndoială lucruri la care mă voi gândi cu drag de fiecare dată.

 

Ar mai fi multe de spus, e greu de rezumat în doar câteva rânduri nenumăratele experiențe sau clipe de neuitat pe care le-am adunat într-un semestru de Erasmus, dar aș vrea măcar să îi încurajez pe toți studenții care se gândesc să facă acest pas să nu mai stea pe gânduri și să profite de această oportunitate extraordinară! Este mereu greu să ieși din zona ta de confort și poate părea chiar înfricoșător să pleci de unul singur într-o țară străină și să locuiești acolo timp de un semestru sau chiar un an, dar lucrurile se așază întotdeauna după primele două săptămâni, iar amintirile cu care veți rămâne după aceea vor face să merite absolut orice stres, frică sau îngrijorare. Personal, cel mai mult mi-am dorit să plec pentru a călători și a cunoaște cultura italiană, dar m-am întors după cinci luni cu două aspecte bifate în plus: am învățat limba și am și legat prietenii cu studenți din toată lumea, prietenii care sunt sigură că vor rămâne pe viață :) .