RO
Școala doctorală „Istorie. Civilizație. Cultură” continuă tradiția vechii școli de Istorie ce s-a evidențiat ca domeniu distinct în peisajul academic din România. Începutul anilor 2000 a adus o schimbare de paradigmă în mediul universitar european, prin stabilirea unor noi exigențe, acomodarea diversității culturale, încurajarea interdisciplinarității și multilingvismului. Aceste noi tendințe au determinat adaptarea programelor de studii și a ariilor tematice noilor cerințe și perspective în dezvoltarea cunoașterii și cercetării științifice. Datorită ofertei generoase, din punct de vedere al profilului științific al conducătorilor de doctorat și a diversității direcțiilor de cercetare, școala doctorală de istorie a făcut un prim pas în direcția schimbării prin adoptarea unui nume sugestiv: Istorie. Civilizație. Cultură. Această denumire reflectă specificul școlii doctorale, asumat de conducătorii de doctorat la acea vreme, care își propune an de an să se alinieze celor mai înalte standarde occidentale.
Istoria reprezintă imaginea tradiției și a continuității în cadrul școlii doctorale. Istoria a fost unul dintre domeniile privilegiate de prima Universitate românească din Transilvania modernă, Universitatea Regele Ferdinand I (numită astfel în 1927). În acel moment, racordarea la tradiția academică a învățământului superior din vechiul Regat al României, statuată prin legile învățământului din 1932 și 1938, a fost armonizată cu interesul pentru istorie universală, medievală, modernă și contemporană. Astfel, Institutul de Istorie Națională, condus de Alexandru Lapedatu și Ioan Lupaș, care avea drept preocupare principală studierea istoriei Transilvaniei, a fost secondat de Institutul de Istorie Universală întemeiat de Ioan Ursu și condus în perioada imediat următoare de Silviu Dragomir și Constantin Marinescu, precum și de Institutul de Studii Clasice, înființat de Vasile Pârvan și Vasile Bogrea. Acest interes pentru istoria națională integrată celei universale a fost preluat și continuat de generațiile următoare, de profesori formați în ambianța interbelică cum ar fi Mihail Macrea, András Bodor, Francisc Pall și Zsigmond Jakó, iar mai târziu, cu mari eforturi, de cei formați după 1950, cum ar fi Camil Mureșan, Pompiliu Teodor și Beatrice Daicoviciu, precum și de generația formată în anii 1965-1970, de exemplu Ioan Piso, Mihai Bărbulescu și Mircea Țoca. În prezent, profesorii coordonatori căută să continue această tradiție prestigioasă, încercând să se mențină în fluxul internațional al informației și integrând în cercetarea lor și în procesul educativ o dimensiune europeană. Pe de altă parte catedrele înființate la Universitatea Regele Ferdinand I în perioada interbelică desfășurau atât o activitate didactică cât și una de cercetare. Rolul integrării institutelor în interiorul catedrelor era acela de a stimula cercetarea originală.
Tradiția integrării cercetării în universitate, inițiată în perioada interbelică a fost și este continuată în perioada de după 1990 de numeroasele institute de cercetare conduse de membri ai școlii doctorale care, beneficiind de contribuția activă a doctoranzilor pe care i-au coordonat au format echipe de cercetare competente și au antamat colaborări prestigioase, participând în proiecte internaționale importante. Astfel, foști și actuali membri ai Școlii Doctorale „Istorie, Civilizație, Cultură” au inițiat și condus Centrul de Arheologie Interdisciplinară și Digitală (Gelu Florea), Institutul de Studii Clasice (Florin Fodorean), Centrul de Studii Romane (Ioan Piso), Institutul de Studii Central Europene (Ovidiu Ghitta), Institutul de Istorie Orală (Doru Radosav), Seminarul de Antropologie Istorică (Toader Nicoară), Centrul de Studii asupra Orientului Mijlociu și al Mediteranei (Alexandru Diaconescu) și TRANSSCRIPT – Centru de Diplomatică și Paleografie Documentară Medievală (Adinel Dincă).
Prin civilizație, al doilea termen al acestei triade manifest, este conturată dimensiunea globală în abordarea subiectelor de cercetare pe care o asumă membrii acestei școli doctorale. Poziția geografică a teritoriilor care compun azi România, plasate mereu în zonele de fractură, dar și de comunicare transfrontalieră, între Imperiul Roman și „barbari”, între Imperiul Romano-German și cel Bizantin, între regatul maghiar și Hoarda de Aur, între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman, favorizează o abordare globală, contextualizată a istoriei locale. Această abordare este asumată de membrii școlii doctorale atât în propriile cercetări cât și în sugestiile oferite doctoranzilor.
Componenta culturală asumată în denumirea școlii doctorale este relevantă pentru spiritul interdisciplinar și multietnic ce particularizează acest departament în mediul universitar autohton. Deschiderea din partea profesorilor coordonatori spre noile direcții de cercetare științifică specifice, atât domeniului istorie, cât și celor învecinate, au creat un mediu propice abordărilor multi, inter și transdisciplinare în demersurile lor. Acest lucru a permis elaborarea unor teze de doctorat „la granița dintre științe”, istoria intersectându-se din punct de vedere metodologic cu domenii cu care a colaborat începând cu demersurile Școlii Analelor, cum ar fi geografia, sociologia, antropologia, la care s-au adăugat mai recent impulsuri venite dinspre studiile literare, studiile de film, etnologie, istoria artei și studiul culturii materiale.
Datorită profilului multilingvistic al Universității Babeș-Bolyai, unde procesul educativ se desfășoară în limbile română și maghiară, școala doctorală oferă cadrul perfect pentru studii doctorale în limbi de circulație internațională: engleză, italiană, germană și franceză. Componenta lingvistică contribuie mult la vizibilitatea internațională a școlii deoarece atât profesorii cât și doctoranzii publică rezultatele cercetării lor în limbile română și maghiară, dar și în limbi de circulație internațională. În același timp, renumele internațional al unor profesori a atras doctoranzi din alte țări (Italia, Elveția, Germania, Chile, India, Israel, Ungaria, Republica Moldova) care au dorit să desfășoare studii doctorale la Universitatea Babeș-Bolyai. În egală măsură în acest demers al sincronizării cu cercetarea internațională, școala doctorală încurajează integrarea în comisiile de îndrumare și de susținere personalitățile cele mai competente în domeniul ales de doctoranzi, precum și supervizarea tezelor în cotutelă folosind colaborările internaționale ale profesorilor conducători de doctorat.
Școala doctorală oferă membrilor săi un cadru adecvat pentru participarea activă în dezbaterile curente în istoriografie prin cele două programe inițiate, Ex-Cathedra-Prelegerile Școlii Doctorale „Istorie, Civilizație, Cultură” și Atelierele Școlii Doctorale, care s-au constituit treptat într-un forum de discuție pentru cercetările în lucru ale doctoranzilor. Pentru ca aceste cercetări să fie pe deplin valorificate, școala doctorală a inițiat publicarea unui Anuar al școlii și își propune editarea unor suplimente ale revistei Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Historia.
EN
The graduate school “History, Civilization, Culture” continues the tradition of the older School of History which has affirmed itself as a distinct discipline in the Romanian academic landscape. The beginning of the years 2000 has brought a paradigmatic change in European academia, by establishing new standards of excellence, by accommodating cultural diversity, and by encouraging interdisciplinarity and multilingual communication. These new tendencies have determined the adaptation of all study programmes and all thematic areas to new challenges and perspectives in the development of knowledge and scholarly endeavours. Consequently, PhD supervisors have been compelled to offer broad expertise in a variety of fields providing a diversity of research topics. In these circumstances, the graduate school has taken a step towards change by adopting a new and suggestive name: “History, Civilization, Culture”. The name was intended to reflect the specific nature of the programme undertaken by supervisors at that time and the intention to conform to the highest scholarly standards.
Within the threefold name, history stands for tradition and continuity within the graduate school. History has been one of the fields privileged by the first Romanian university in modern Transylvania, the University “King Ferdinand I”, which received its name in 1927. At that moment, the connection with the academic tradition of higher education in the Kingdom of Romania, established by the laws of education issued in 1932 and 1938 was harmonised with the interest in medieval, modern and contemporary universal history. Thus, the Institute of National History, under the direction of Alexandru Lapedatu and Ioan Lupaş, which had as its main concern the study of Transylvania’s history, was paralleled by the Institute of Universal History, founded by Ioan Ursu and later directed by Silviu Dragomir and Constantin Marinescu, as well as the Institute of Classical Studies, founded by Vasile Pârvan and Vasile Bogrea.
This interest in national history integrated into universal history was taken over and perpetuated by the next generations, by the professors trained in the interwar period, such as Mihail Macrea, András Bodor, Francisc Pall and Zsigmond Jakó, and later, with much greater effort, by those educated after 1950, such as Camil Mureşan, Pompiliu Teodor and Beatrice Daicoviciu, as well as the generation formed between 1965 and 1970, for example, Ioan Piso, Mihai Bărbulescu and Mircea Ţoca.
At present, the supervisors intend to continue this prestigious tradition, by trying to maintain the international flux of information and by integrating a European dimension into their research and their educational endeavours. On the other hand, the departments which functioned within the “King Ferdinand I” University in the interwar period undertook a didactic process alongside a scholarly one, aiming to stimulate original research through the creation of institutes.
The tradition of integrating research into the university, initiated in the interwar period was continued after 1990 by the numerous research institutes founded and directed by members of the graduate school, who, benefiting from the active contribution of their PhD students, have formed research teams and have initiated prestigious collaborative frameworks, taking part in important international projects. Thus, former and actual members of the graduate school “History, Civilization, Culture” have founded The Centre for Interdisciplinary and Digital Archaeology (Gelu Florea), The Institute of Classical Studies (Florin Fodorean), The Centre for Roman Studies (Ioan Piso), The Institute for Central European Studies (Ovidiu Ghitta), The Institute of Oral History (Doru Radosav), The Seminar of Historical Anthropology (Toader Nicoară), The Centre for the Study of the Middle East and the Mediterranean (Alexandru Diaconescu), and TRANSSCRIPT – The Centre for Diplomatics and Medieval Documentary Palaeography (Adinel Dincă).
Civilization, the second term of this tripartite manifesto outlines the global dimension deployed in approaching research topics that are sustained by the members of the graduate school. The geographic position of the territories that form today’s Romania, perpetually placed in zones of fracture, but also of transborder communication, between the Roman Empire and the “Barbarians”, between the Holy Roman Empire and the Byzantine one, between the Kingdom of Hungary and the Golden Horde, between the Habsburg Monarchy and the Ottoman Empire, favour a global, contextualised approach to local history. This approach is appropriated by the members of the graduate school both in their own research and the suggestions given to their students.
The cultural component included in the name of the graduate school is relevant for the interdisciplinary and multiethnic spirit it fostered, which is specific to this department in the local academic environment. The willingness of the supervisors to accommodate new directions of research, specific to the field of history but also to neighbouring areas, have created an auspicious medium for multi, inter and transdisciplinary work. This has encouraged the writing of PhD theses situated on the border between disciplines, where history has appropriated methods from other fields, such as geography, sociology and anthropology, an endeavour that has been pioneered by the Annales School, or has integrated more recent stimuli from literary and film studies, ethnology, art history and the study of material culture.
Due to the multilingual profile of the Babeş-Bolyai University, where the didactic process takes place in two native languages, Romanian and Hungarian, the graduate school offers the perfect environment for studies undertaken in international languages, such as English, Italian, German and French. The linguistic component has contributed significantly to the graduate school’s international visibility, as both professors and students have published their research results in Romanian and Hungarian, but also in international languages. At the same time the international reputation of some professors has attracted PhD students from abroad (Italy, Switzerland, Germany, Chile, India, Israel, Hungary and the Republic of Moldavia), who have opted to pursue a PhD at Babeş-Bolyai University. In equal measure, synchronicity between local and international research priorities has encouraged members of the graduate school to integrate the most competent international scholars in examining committees and as external supervisors. This has been stimulated by the international contacts of the members of the graduate school.
Finally, the graduate school offers its members a stimulating environment for active participation in current historiographical debates with the help of the two programmes it has initiated, Ex Cathedra: Lectures of the Graduate School “History, Civilization, Culture” and the Graduate School Workshops, which have gradually become a proper discussion forum for the PhD students’ research in progress. In order to foster wider dissemination of research results, the graduate school has initiated the publication of an Annual and intends to edit a supplement to Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Historia on a regular basis.