Transgresarea prescriţiilor bisericii: practica religioasă în Transilvania medievală târzie şi modernă timpurie Proiect finanţat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior a Cercetării Dezvoltării şi Inovării - UEFISCDI Numărul proiectului: PN-II-ID-PCE-2011-3-0359 Contract numărul: 225/2011

Scopul ultim al acestei al acestei cercetări este de a explora construirea identităţilor religioase/confesionale în perioada medievală târzie şi modernă timpurie, cu o preocupare specială pentru implicarea laicilor în acest proces. Proiectul va estima schimbările în practica religioasă modelate de actori laici ca răspuns la normele stabilite de Biserică/biserici. Cu toate acestea, urmărind îndeaproape schimbările prescripţiilor ecleziastice, atât în epoca medievală târzie cât şi după Reformă, cercetarea va lua în considerare posibilitatea unui impact secular asupra dezvoltării normelor bisericii. În consecinţă, proiectul va sublinia rolul comunicării bi-direcţionale între cler şi societatea seculară. Proiectul se va ocupa de probleme cum ar fi locul religiei în societate, puterea obiceiului în practica religioasă şi forţa loialităţii faţă de o comunitate confesională.

Cu o abordare inter-disciplinară, acest proiect se va concentra, va discuta şi dezvolta un număr de concepte controversate în dezbaterea academică actuală, cum ar fi religie populară şi superstiţii, aculturaţie şi confesionalizare, pietate şi identitate confesională, norme religioase şi practici religioase. Acestea sunt concepte dominante în discuţiile recente privind experienţa religioasă în pragul trecerii spre modernitate.

În consecinţă, acest proiect este organizat în jurul unor întrebări de cercetare, la care îşi propune să ofere un răspuns: a fost comunitatea credincioşilor doar un recipient gol aşteptând să fie umplut prin eforturile Bisericii? Sau a fost aceasta participantă activă la modelarea propriilor experienţe religioase? Aceste întrebări aduc în prim-plan chestiuni legate de reacţia laicilor, sau chiar de iniţiativa seculară în practicile religioase, integrarea, de către laicat, a normelor proiectate de către cler, nevoile şi aşteptările societăţii seculare. A avut clerul reformat succes în modelarea unor credinţe corecte şi a unui comportament adecvat al laicilor? Sau au fost ei înfrânţi de puterea obiceiului în practica devoţională şi de credinţele reziduale în puterile protectoare ale intercesorilor? Aceasta ridică problema schimbării şi a posibilelor continuităţi între practicile religioase în Evul Mediu târziu şi Reformă. De asemenea, obligă cercetarea în curs să abordeze conceptele de superstiţie şi religie populară, aşa cum au fost acestea definite şi dezvoltate constant de către istorici în ultimele decenii.

Ideea acestei cercetări a pornit, de asemenea, şi de la stadiul actual al cercetărilor locale. Acestea s-au concentrat mai ales pe studii de caz şi au luat în considerare în primul rând surse normative. În timp ce cercetări mai vechi au arătat un interes aproape exclusiv Bisercii ca instituţie, cele mai recente au început să urmărească tot mai mult viaţa religioasă, relaţia între patronaj şi producţie artistică şi identitate religioasă/confesională. Cu toate acestea, preocuparea specifică pentru studii de caz existente şi natura dispersată a cercetării au dus la concluzii fragmentare. Acest fapt subliniază nevoia unei evaluări mai extinse a chestiunilor legate de experienţa religioasă în perioada medievală târzie şi modernă timpurie. De asemenea, sugerează necesitatea de a privi dincolo de norme la practicile religioase concrete şi la construirea identităţii confesionale. În fine, determină cercetătorii în domeniu să se concentreze pe abordare şi metodologie explorând noi problematici. Astfel, investigarea specifică a unor teme bine conturate poate fi utilizată pentru a crea noi metodologii pentru cercetarea experienţei religioase din trecut.