EPIGRAPHIC LEXICON OF DACIA

Home

About

Database

Results

2011-2016 English

2011-2016 Romanian

Raport stiintific
privind implementarea proiectului in perioada octombrie – decembrie 2011

Scopul proiectului fiind cel de a aduna intr-un volum toate cuvintele atestate de epigrafele latine din Dacia, de a crea un lexicon care, dincolo de scopul său lingvistic-filologic, sa furnizeze notiuni istorice importante, devine evidenta natura complexa a intreprinderii. Pentru realizarea unui astfel de lexicon cu dublu caracter – filologic si istoric – este evident necesara conlucrarea intre specialisti in discipline apropiate (filologie clasica, istorie antica) si totusi de prea multe ori privite la noi in tara ca entitati absolut diferite. In conditiile in care fiecare dintre participanti aduce pentru realizarea proiectului propriile puncte forte, lucrarea rezultata nu poate avea decat de castigat, dar pentru a se ajunge la un numitor comun a fost nevoie de intalniri si discutii saptamanale care sa duca la consolidarea echipei.

Intre timp, s-a trecut la studierea lucrarilor relevante dedicate limbii latine folosite in inscriptii, constatandu-se ca abia in anul 1901, prin publicarea de catre Ovid Densusianu a lucrarii Histoire de la langue roumaine, inscriptiile din Dacia isi gasesc locul meritat in cadrul studiului istoriei limbii romane. In decursul secolului XX au fost publicate numeroase lucrari care sunt dedicate sau ating problema limbii epigrafice din Dacia (in general avandu-se in vedere transformarea acesteia in limba romana si mai putin latina epigrafelor din Dacia per se), dintre care enumeram câteva titluri care, la momentul publicarii lor, reprezentau studii extrem de importante:

P. Dragoiescu, Limba latina pe inscriptiile din Dacia, Bucuresti, 1930,
S. Stati, Limba latina in inscriptiile din Dacia si Scythia Minor, Bucuresti, 1961,
H. Mihaescu, La langue latine dans le Sud-Est de l’Europe, Ed. Academiei, Bucuresti, “Les Belles Lettres”, Paris, 1978,
I. Fischer, Latina dunareana. Introducere in istoria limbii romane, Bucuresti,1985.

Pe plan international, primele studii importante dedicate limbii epigrafice din diversele provincii sunt cele ale lui M. Hoffmann (Africa), B. Kuebler (Africa), F. Neumann (Gallia Narbonensis), bibliografia in domeniu imbogatindu-se constant:

J. Pirson, La langue des inscriptions latines de la Gaule, Bruxelles, 1901;
A.J. Carnoy, Le Latin d’Espagne d’apres les inscriptions. Etude linguistique, Bruxelles, 1906;
M. Jeanneret, La langue des tablettes d’execration latines, 1918;
G. Luzsensky, Grammaire des inscriptions latines de la Pannonie, Budapest, 1933 (Egyetemes Philol. Kozlony, p. 95-100, 228-230);
V. Vaananen, Le latin vulgaire des inscriptions pompeiennes, Berlin, 1959;
J.N. Adams, The Language of the Vindolanda Writing Tablets, JRS, vol. 85/ 1995, p. 86-134;
J. Herman, Le latin dans les provinces danubiennes de l’Empire romain. Probleme et perspectives de la recherche, în ANRW, II, 29, 2, p.1089-1106;
Feher Bence, Pannonia latin nyelvtortonete, Budapest, 2007.

Nici una dintre aceste lucrari nu are drept obiect analiza si prezentarea totalitatii vocabularului atestat in epigrafele respectivei provincii, cu exceptia lexiconului elaborat si publicat in 1997 la Budapesta, de catre latinistul şi epigrafistul Feher Bence, pentru Pannonii (Lexicon Epigraphicum Pannonicum).
Desi, de bună seamă, o parte din concluziile si observatiile formulate in lucrarile romanesti privitor la limba latina din Dacia sunt inca valabile, in momentul de fata se simte nevoia unei lucrari care, pe de o parte, sa tina cont de faptul ca in cursul ultimilor 25 de ani noi si noi surse epigrafice (monumente) au vazut lumina zilei si, pe de alta parte, sa revizuiasca intregul material epigrafic in conformitate cu noi metode de studiu.
Astfel, deoarece o asemenea cercetare exhaustiva se loveste de dificultati legate de cantitatea materialului faptic si adunarea acestuia (tinand cont si de faptul ca nu toate textele epigrafice din Dacia au fost pana acum cuprinse in corpora accesibile - Inscriptiile Daciei Romane, Corpus Inscriptionum Latinarum), s-a recurs intr-o prima faza la distribuirea materialului intre membrii echipei in functie de regiunile geografice ale Daciei, respectandu-se impartirea folosita in Inscriptiile Daciei Romane.
Deosebit de importanta in cadrul intalnirilor din aceste luni a fost deciderea modalitatilor de investigare si prezentare a materialului faptic; echipa de cercetare fiind mixta (compusa atat din filologi clasici, cat si din istorici specializati in epigrafie) s-a cautat realizarea unui echilibru in ceea ce priveste informatiile filologice si cele istorice oferite in cadrul lexiconului. In elaborarea metodologiei s-a avut totodata in vedere ca informatia oferita sa fie cat mai completa, tinand cont de intentia de a crea un instrument de lucru dedicat atat specialistilor, cat si studentilor.
Fiecare dintre membri a inceput prin a cerceta un numar de 20 inscriptii dintre cele care ii reveneau, iar apoi s-a analizat si corectat informatia. In urma discutiilor despre maniera de impartire a materialului, s-a hotarat a se include pe langa literele alfabetului, o sectiune numita Litterae singulares si o sectiune de gramatica. Prima este importanta pentru abrevierile specifice inscriptiilor (e.g. P.S.S.P – pro salute sua posuit,-erunt; V.S.L – votum solvit,-erunt libenter), a doua pentru particularitatile limbii: greseli de limba, influente grecesti, hipercorectitudine (ex: pro se et suorum in loc de pro se et suis (CIL III 1068 = IDR III/5, 190), vive in loc de vivae (CIL III 1183 = IDR III/5, 480). Etapa urmatoare a constat in unificarea metodologiei si stabilirea informatiilor care vor fi trecute in cadrul fiecarui articol. S-au studiat diferite tipuri de inscriptii (votive, onorifice, funerare) si s-a ajuns la urmatorul model de articol: forma (formele) de baza a cuvantului (asa cum apare in dictionarul latin), clasa morfologica careia ii apartine, sensurile cu care este folosit in inscriptii, explicatii istorice alte termenului, formele atestate in inscriptii si indicarea inscriptiilor in care apare. Mai jos vom da cateva exemple, parti diferite de vorbire:

a, ab, prep. cu Abl., de la: a solo, de la nivelul solului, din temelii (CIL III 990 = IDR III/5, 31; CIL III 1006 = IDR III/5, 72); de către: [i]n[ist]itutus ab (CIL III 7751 = ILS 7139 = IDR III/5, 94); de, din: a Carpis liberatus, eliberat din captivitatea carpilor (CIL III 1054 = IDR III/5, 171); fost: a milit(iis), cel care a indeplinit militiile ecvestre (CIL III 7804 = ILS 7148 = IDR III/5, 495)
amans, ntis, part. prez. de la amo, are; adj. iubitor: amantissimo (CIL III 1207 = IDR III/5, 483)
Augustalis, is, subst. m., augustal. In Dacia augustalii erau liberti bogati si influenti care, din cauza originii nelibere, nu puteau exercita magistraturi si nu puteau apartine ordinului decurionilor. De aceea faceau parte dintr-un ordin inferior, cel al augustalilor: August(alis) (IDR III/5, 127), Aug(ustalis) (IDR II, 50; CIL III 976 = IDR III/5,7) Aug(ustalis)? (IDR III/3, 1)
Augustus, i, subst.m., epitet asumat de Octavian, mostenitorul lui Cezar, iar apoi de toti imparatii; subliniaza componenta divina a persoanei imperiale; Aug(usti) (IDR II, 587; CIL III 7750 = IDR III/5,70), Aug(usto) (IDR II, 575; IDR II, 576; IDR II, 585)
Augustus, a, um, adj. sfant, favorizat de zei; cand este folosit ca epitet pentru o divinitate, aceasta devine protectoare a imparatului: Caelesti Aug(ustae) (CIL III 993 = ILS 3923 = IDR III/5, 41) Fortunae Aug(ustae) (IDR III/3, 7; CIL III 1006 = IDR III/5, 72; CIL III 1007 = IDR IIII/5, 73; CIL III 1008 = IDR IIII/5, 74)

Prin urmare, prima etapa (perioada octombrie – decembrie 2011) a proiectului s-a finalizat prin consolidarea echipei de cercetare, realizandu-se intruniri saptamanale ale acesteia. In al doilea rand s-a unificat materialul bibliografic colectat in urma cercetarilor efectuate de membrii echipei in diferite biblioteci nationale (Cluj-Napoca, Bucuresti, Alba Iulia, Sibiu, Brasov). In al treilea rand s-au pus bazele proiectului, stabilindu-se metoda de lucru, respectiv principiile de functionare si punere in aplicare a acestor metode, in scopul obtinerii rezultatului prevazut in proiect, anume realizarea Lexiconului epigrafic al Daciei.