|
|||||||||||
|
Descrierea proiectului
Construirea identităţilor în epoca modernă reprezintă un subiect de cercetare interdisciplinar. El a fost cultivat mai ales de ştiinţele sociale şi de cercetarea istorică din Statele Unite şi Marea Britanie, dar a fost abordat şi de numeroşi savanţi din Germania sau Franţa. Ideea că identităţile sociale sunt construite, iar comunităţile naţionale sunt imaginate reprezintă un bun câştigat al cercetării de profil, de la Benedict Anderson (1983) încoace. Dar, după cum scria László Kürti în The Remote Borderland. Transylvania in the Historical Imagination (2001), nu este suficient să ştim că comunităţile sunt construite. Este necesar să analizăm cum au fost ele imaginate, în mod efectiv.Ceea ce lipseşte însă din bibliografia problemei este o abordare integrativă şi comparativă a formării identităţilor în Transilvania. Nu a fost depăşită încă perspectiva monoetnică asupra acestei teme. Majoritatea lucrărilor existente fie sunt dedicate unei singure comunităţi etnice din Transilvania; fie reflectă doar punctul de vedere al unei singure istoriografii (română, maghiară sau germană) cu privire la acest subiect. Prejudecăţile marchează încă discursul istoriografic, deoarece trecutul acestei provincii este asumat în mod separat. Chiar dacă este vorba despre aproximativ acelaşi teritoriu, românii, maghiarii şi saşii înţeleg lucruri diferite prin "Transilvania", "Erdély" şi "Siebenbürgen". Din aceste motive, proiectul de faţă propune o cercetare care să depăşească perspectiva tradiţională a istoriografiilor naţionale. Va fi analizat modul în care comunităţile din Transilvania dialoghează, polemizează şi, în cele din urmă, construiesc un spaţiu comun de performare a discursurilor identitare. În acest scop, vor fi abordate, sistematic, toate componentele care participă la reconstruirea identitară a Transilvaniei: identităţile zonale ale subcomponentelor geografice şi administrative ale provinciei (comitatele, Partium, teritoriile secuieşti şi săseşti, districtele şi regimentele româneşti de graniţă), identităţile sociale ale elitelor nobiliare, confesionale şi urbane, identităţile confesionale ale principalelor comunităţi religioase, solidarităţile etnice din mentalitatea ţărănească tradiţională. Abordarea comparativă are în vedere, în primul rând, compararea discursurilor identitare ale celor trei comunităţi etnice ale Transilvaniei moderne (români, maghiari, saşi). În al doilea rând, vor fi urmărite mecanismele complexe care transformă micro-identităţile locale, pentru a le îngloba în construcţii mai largi: identităţi naţionale, loialităţi politice supranaţionale şi geografii simbolice europene. |
||||||||||
