|
|
| Ana Enache |
| Scurt eseu despre poezie, poeziile-eseu |
|
„(...) imaginaţia devine un fel de proteză care se fixează
pe real pentru a produce un schimb mai viu între
interlocutori. Arta are astfel drept scop reducerea părţii
mecanice din noi: ea vizează distrugerea oricărui acord a
priori cu privire la ceea ce este perceput.” ( Nicolas
Bourriaud – Estetica relaţională. Postproducţie.) |
|
|
Eu nu scriu pentru alţii, spre înţelegere. Eu nu scriu pentru mine, spre mântuire. Mâinile mele scriu. Secretele mele sunt pulsiunile lor. Nu există regularităţi, există de cele mai multe oridoar imagini. Unele dintre ele sunt imobile şi aşteaptă a fi descrise, altele sunt caruseluri luminoase în care mă îmbarc. Poezia mea e dintre acelea pe care Platon le dorea alungate din cetate cu tot cu poeţi, eu nu ştiu nimic. Dar nu e acel "a nu şti pentru a afla", ci acel a te afla în creaţie în necunoştinţă de cauză. ... [continuare] |
|
| István Király V. |
| Nedemascabilitatea măştilor |
|
| Nu doar naturii, ci şi zeilor le place să se ascundă. De ce nu i-ar plăcea atunci omului ascunderea? Cel mai uşor le merge, desigur, zeilor. Oricum nevăzuţi şi aflaţi, se pare, în permanentă îndepărtare, din înălţimi, când vor sau când sunt supăraţi pentru ceva, ei îşi întorc pur şi simplu faţa şi gata nici nu se mai zăresc. Astfel pot apoi, lucra, desigur, şi mai netulburaţi spre legitimarea bunului lor plac. ... [continuare] |
|
Mihai Ometiţă
Universitatea "Babeş-Bolyai"
Facultatea de Istorie şi Filosofie
Departamentul Filosofie
An III |
| Metoda întrebării |
|
Argument
Când am recitit cele ce urmează, gândul mi-a zburat la Descartes şi mai apoi la Kant. O dată la Descartes, pentru că înţelegerea corectă a cunoscutei lui metode - atât cea a îndoielii cât şi ceea ce e numit generic metoda carteziană - nu este atât o lectură, cât o acţiune. Într-adevăr, tehnic vorbind, metoda carteziană nu e deducţie, iar rezultatul ei nu e o intuiţie, nici un concept; adică atât procesul cât şi finalitatea lui scapă fixării exacte. Aceasta înseamnă că rostul metodei rămâne nedesăvârşit dacă aceasta se îndepărtează de etimologic: metoda e drum. Esenţa acestor lucruri o ştia şi Descartes, dar poate că e ceva ce n-a bănuit: nu el era cel care făcea metoda, ci metoda era cea care îl făcea pe el. Anume că, cel care descoperă rostul unui drum nu poate fi decît el însuşi pe acel drum. .... [continuare] | |
Bogdan Tiutiu
- Florile Deşertului - |
|
*
...de aş putea scoate apa din mări şi oceane
ca să nu se mai înece în acel gol al spaţiului,
câţi naivi care nu au pătruns niciodată în visul lor
ca într-un adevăr aş salva...[folytatás] | |
|
|
