Logică modală

Există vreun cadru logic care să permită evaluarea validității unor argumente deterministe și fataliste venerabile? Dar a validității argumentelor ontologice? Eligibilitatea unui astfel de cadru a fost stabilită relativ târziu, la jumătatea secolului trecut, printr-un travaliu complicat. Ok, cu ce fel de cadru avem de-a face? Cu unul neclasic, pentru că orice cadru apt să surprindă formal comportamentul logic al pivoților conceptuali ai acestor argumente – noțiunile de necesitate și posibilitate – presupune o componentă inexprimabilă în logicile clasice. Cadrul este cunoscut în literatura de specialitate drept logică modală pentru că noțiunile sale cardinale sunt exprimate prin intermediul adverbelor modale. Punctul focal al cursurilor și seminarelor este constituit de un spectru de logici modale numite logici modale normale. Semantica lor a fost articulată de Kripke prin operaționalizarea analizei leibniziene a necesității ca adevăr în toate lumile posibile. Vom investiga tehnic logicile modale standard prin lentila acestei semantici, apoi, în funcție de rezultatele de caracterizare obținute, le vom folosi în analiza argumentelor modale filosofice. De pildă, vom stabili că logicile modale propoziționale standard sunt decidabile și vom adapta procedura tablourilor analitice la climatul operatorilor modali. Cu acest rezultat tehnic în trusă, vom putea evalua validitatea argumentelor deterministe și fataliste. Pentru analiza argumentelor ontologice vom proba corpul logicii modale de ordinul I. Deși nedecidabilă – în calitate de extensie a logicii predicatelor – logica modală de ordinul I ne permite să analizăm și probăm condițiile de validitate ale argumentelor ontologice.