Istoria filosofiei antice

Prima limba în care filosofia a vorbit oamenilor a fost limba greacă. De altfel, numele său și, apoi, întregul vocabular grec incipient al filosofiei formează o constelație de intraductibile care, paradoxal, instituie tocmai tradiția filosofică europeană și o transmite lumii întregi. Tradiția filosofiei antice în expresia ei greacă și latină reprezintă începutul întrebărilor filosofice pentru oricine aspiră să dobândească arta incisivă a formulării lor riguroase și posibilitatea înțelegerii răspunsurilor conceptuale date. Ce înseamnă evenimentul inaugural al filosofiei grecești? Cine sunt gânditorii acestui început de lume? Ce înseamnă cuvintele lor fundamentale, precum apeiron, logos, kosmos, physis, idee, ființă, suflet? Și, mai cu seamă, cum se întâmplă că aceste aparente idiosincrazii se organizează într-un câmp ordonat în care filosofia pare a avea o viață proprie dincolo de și împreună cu filosofii individuali? Din secolul al VI-lea î.e.n și până în secolul al VI-lea e.n., prin presocratici, prin Socrate, Platon și Aristotel, prin școlile elenistice și prin cultura epocii imperiale, filosofia antică deschide toate sertarele gândirii conceptuale: metafizica, fizica, logica, teoria cunoașterii, ontologia, etica, politologia, psihologia, teoria limbajului, istoria, teoria literară, estetica, antropologia. În metropola filosofiei se poate pătrunde numai prin poarta micii cetăți a filosofiei antice ce stă deschisă de mii de ani si vă așteaptă cu toate ideile sale ascunse la vedere.