Prin proiectul de faţă ne propunem să realizăm un studiu aplicat al felului în care bisericile româneşti din Transilvania au contribuit la efortul de război din perioada primei conflagraţii mondiale. Între cele mai eficiente mijloace de control şi mobilizare a populaţiei româneşti, utilizate de autorităţile civile maghiare între anii 1914-1918, se numără propaganda realizată prin intermediul reprezentanţilor clerului român unit şi ortodox. Mesajele autorităţilor erau diseminate mult mai eficient de la amvon.

La începutul secolului XX, populaţia românească continua să trăiască în mediul rural, fiind tributară unui stil de viaţă tradiţional în care preotul şi dascălul erau principalele surse de autoritate din comunitate. Prin pastorale, circulare, predici etc, mesajul autorităţilor civile ajungea la preoţi şi, prin aceştia, la populaţie. Ne propunem să studiem care au fost principalele mesaje de propagandă, care au fost canalele de diseminare şi cum au funcţionat acestea în perioada anilor 1914-1918, precum şi care au fost efectele acestor mesaje mobilizatoare în rândul populaţiei.

Echipa proiectului doreşte să analizeze propaganda atât în formele îmbrăcate de aceasta pe front, cât şi în spatele acestuia, în satele în care au rămas soţiile, copiii şi părinţii bătrâni ai celor plecaţi să lupte. Efectele luptelor i-au marcat pe toţi în egală măsură, iar familiile despărţite fizic de război au fost reunite simbolic prin contribuţia personală a fiecărui membru al societăţii la efortul de război.

În acest sens, echipa proiectului îşi propune să realizeze o bază de date documentară care să indice care au fost principalele mijloace uzitate de propagandă, respectiv materiale iconografice, rugăciuni, broşuri, pamflete, cărţi poştale, dar şi manuale, catehisme pentru copii care au circulat în perioada războiului, iar pe de altă parte mesajele care erau transmise prin intermediul acestora sau prin presă. Un rezultat inedit al proiectului este realizarea unui scurt film documentar, care să prezinte propaganda de război şi felul în care aceasta a funcţionat în Transilvania între 1914-1918, accesibil atât specialiştilor, cât şi publicului larg.