Facultatea de Istorie şi Filosofie
Departamentul de Filosofie
Eristikon - Revistă studenţească de filosofie
| Filosofia Eristikon - "Viziune" şi "Misiune" - |
|
Ideea Eristikon a început să se înfiripe - neconturat şi încă fără nume - cândva în februarie-martie 2005, când studenţii din anul întâi de la linia maghiară a Departamentului de Filosofie au găsit interesant gândul de a înfiinţa un Cerc ştiinţific care să funcţioneze cu totul neformal şi care să ofere, pe de o parte şi în primul rând, posibilitatea adâncirii într-adevăr paideice a proceselor didactice care se desfăşoară în cadrul Facultăţii, dar, pe de altă parte, să permită şi discutarea acelor probleme, având orizont filosofic, care preocupă cu titlu individual - şi chiar cu atingere personală - studenţii Universităţii noastre şi nu numai. Întâlnirile, lipsite la început de orice publicitate şi desfăşurate în acest spirit, au condus, în mod firesc, încă din luna octombrie 2005 la structurarea publică a Cercului, cu intenţia declarată de a implica în discuţiile şi disputele noastre o arie cât mai extinsă şi variată de studenţi. Astfel şi tocmai din acest motiv s-a dat Cercului numele Eristikon. Care înseamnă, de la Platon şi Aristotel încoace, după cum se ştie: arta disputei şi - mai ales - arta interogaţiei! Ori, meditaţia tematică, desfăşurată în şi prin disputa interogativă şi implicativă radicală - mergând deci până la rădăcini -, nu este în fond altceva decât tocmai cercetarea filosofică propriu-zisă şi autentică! Sau, cu alte cuvinte, este ceea ce Kant, la vremea lui, nu a fost dispus să gândească altfel decât ca fiind chiar "utilizarea în public a raţiunii". De aceea, şi în mijlocul nostru a devenit foarte curând limpede faptul că sferei publice verbale a Cercului trebuie să i se asocieze, ca deschidere, şi perspectiva unui spaţiu public scris şi editat. În care deci se pot împlini - în deplinătatea sensurilor posibile - apropierea şi implicarea studenţilor de- şi în filosofie. În acest spirit şi din această cauză am înfiinţat şi lansat - cu acelaşi titlu - şi revista Eristikon, adică, în fond, revista electronică studenţească de faţă. Autorii lucrărilor publicate aici sunt în marea lor majoritate "auditori" - akustikoi - ai filosofiei. Deci nu doar cei "înscrişi" la această Facultate. Ci în genere aceia care, pur şi simplu, se decid să se lanseze responsabil într-o interogaţie filosofică desfăşurată sub forma şi sub exigenţele dialogului şi disputei publice. Într-o primă fază, aceste lucrări sunt publicate în spaţiul revistei cu titlu de propunere, urmând ca apoi să fie efectiv discutate la întâlnirile publice ale Cercului. Iar textele elaborate în urma şi ca rezultat al acestor discuţii sunt publicate în varianta lor finală - tot în spiritul şi drept apel la continuarea mai extinsă a dialogului - în "paginile" electronice ale revistei. Ca urmare, în cadrul Cercului şi al Revistei s-a născut ideea şi nevoia de a contacta şi de a implica în activităţile Eristikon şi studenţii de la linia română a Facultăţii. Răspunzând extrem de favorabil apelului, deja în primăvara lui 2007 au şi avut loc două asemenea întâlniri, iar pentru publicarea lucrărilor a fost atunci înfiinţată - încă de redacţia maghiară a revistei - o nouă rubrică cu titlul: Colegi români. Datorită însă interesului substanţial de care această iniţiativă s-a bucurat şi se bucură în rândul studenţilor de la această linie, am decis împreună extinderea şi restructurarea Cercului şi a Revistei. Ele vor funcţiona de acum înainte drept două ipostaze autonome şi dialogale ale uneia şi aceleaşi idei şi năzuinţe. Apărând deci - electronic - pe acelaşi "ecran", cu aceeaşi structură şi cu acelaşi program al publicaţiei. Având însă, desigur, un colectiv redacţional distinct şi un conţinut propriu. În consecinţă: Eristikon - Cercul filosofic şi Revista - intenţionează să fie atelierul, şcoala liberă şi spaţiul degajat al utilizării filosofice publice a raţiunii! Adică nu numai un loc sau un spaţiu "pentru" libertate..., ci, tocmai un forum în care libertatea însăşi se desfăşoară, chiar se întâmplă şi "are loc"! Este prin urmare ceva ce - şi astăzi - solicită, încă şi pe deplin îndrăzneala gândirii! De aici vine şi lozinca sau motto-ul Cercului şi al Revistei: Cogitare aude! Adică: Îndrăzneşte să gândeşti! Aceasta nu exprimă doar - şi nici măcar în primul rând - asumarea tradiţiilor carteziene şi/sau kantiene etc. - ci afirmă şi transmite mai degrabă acea nelinişte a conştiinţei, extrem de actuală de altfel, anume că: îndrăzneala incontestabilă a ştiinţei şi a cunoaşterii nu este (nici măcar astăzi) însoţită neapărat şi în mod automat şi de îndrăzneala gândirii! De aceea, şi astăzi este "încă" în permanenţă problematic şi demn de interogat faptul acesta: înţelegem oare noi cu adevărat... ceea ce, de altfel, (deja) ştim?! Tocmai în acest spirit şi tocmai din acest motiv, fiecare "număr" al revistei noastre devine în fond conturarea arhitectonică şi treptată a unui asemenea "spaţiu" de înfăptuire a interogaţiei. Aceasta este deci şi cauza pentru care noi desfăşurăm - desigur fără vreo îngrădire tematică prestabilită - "piesele" publicate ale revistei sub forma unor spaţii numerotate. "Numerele" revistei devin prin urmare spaţii, în aşa fel încât, împreună cu schiţarea lor arhitectonică şi de concepţie programatică, prealabilă, "generală" şi decisă... ele se desenează, se construiesc şi se publică totuşi treptat, liber, deschis şi în deschidere. Împreună, desigur, cu trimiterile posibile la spaţiile lor viitoare - tot numerotate - spre care fiecare spaţiu deja "construit" proiectează - sperăm, necontenit - noi bulevarde sau măcar noi cărări... |
| Redactorii |
| noiembrie 2007 |
| Înapoi |