Acest curs oferă o explorare cuprinzătoare în studiul sistematic al semnelor, simbolurilor și a rolului lor fundamental în construirea și comunicarea sensului, cu accent pe funcțiile și implicațiile filosofice ale semnificației. Studenții vor studia teoriile fundamentale ale semnului începând cu F. de Saussure, C. S. Peirce, R. Barthes și Umberto Eco și vor examina modul în care procesele semiotice condiționează cogniția umană, limbajul, cultura și realitatea socială.
Depășind modelele pur lingvistice, cursul situează semiotica la intersecția dintre filosofie, lingvistică, antropologie și studiile culturale. Se acordă o atenție specială tensiunilor dintre structură și interpretare, sistem și utilizare, stabilitate și indeterminarea semnificației. Modelele semiotice clasice sunt analizate alături de criticile aduse acestora în hermeneutică, structuralism și poststructuralism.
Cursul pune accentul atât pe cadrele teoretice, cât și pe analiza practică, permițând studenților să decodifice sistemele de semne care ne structurează experiența cotidiană.
Întrebări discutate
- Ce este un semn și cum generează acesta semnificație?
Examinăm modelul diadic al lui Saussure privind semnificatul și semnificatul, alături de cadrul triadic al lui Peirce privind semnul, obiectul și interpretantul. Această cercetare fundamentală stabilește vocabularul conceptual necesar pentru înțelegerea semiozei – procesul prin care semnele ajung să reprezinte și să transmită semnificații. - Cum influențează codurile culturale interpretarea?
Semnele nu funcționează izolat, ci în cadrul unor sisteme complexe de convenții culturale. Investigăm modul în care contextul, ideologia și structurile sociale determină posibilitățile interpretative, bazându-ne pe analiza lui Barthes privind mitul și conotația și explorând modul în care codurile dominante naturalizează anumite semnificații. - Poate fi sensul vreodată fixat sau continuă la infinit?
„Semioza nelimitată” a lui Peirce sugerează că, în timp ce semnele generează la nesfârșit interpretanți suplimentari, sensul se poate stabiliza în cele din urmă prin obiceiuri și consecințe practice în cadrul unei comunități de cercetători. Această poziție este contrastată de criticile poststructuraliste. În acest sens, vom urmări conceptul lui Derrida de différance, punând sub semnul întrebării dacă interpretarea definitivă este realizabilă sau dacă sensul este amânat perpetuu într-un lanț nesfârșit de semnificații. - Ce diferențiază diferitele tipuri de semne?
Clasificarea semnelor de către Peirce în iconi, indici și simboluri oferă un cadru analitic puternic. Aplicăm această taxonomie la diverse fenomene – de la fotografii și semnale de fum la ecuații matematice și simboluri religioase – înțelegând modul în care diferite relații semn-obiect modelează posibilitățile noastre comunicative. - Cum construiesc sistemele de semne realitatea socială?
Trecând dincolo de analiza textuală, luăm în considerare modul în care procesele semiotice constituie instituții sociale, identități și relații de putere. Aceasta include examinarea modului în care mass-media, publicitatea, arhitectura și practicile cotidiene funcționează ca sisteme de semne care modelează înțelegerea colectivă.
Teme cheie: Semne și semnificații • Coduri și comunicare • Interpretare și sens • Simbolism cultural • Analiza textuală
Legături cu alte cursuri
- Hermeneutică filosofică HLR2506, anul III, semestrul I, opțional
Alina Noveanu, Lect. dr. - Estetică HLR2501, anul III, semestrul I, obligatoriu
Dan-Eugen Rațiu, Prof. dr. - Metafizică HLR2601, anul III, semestrul II, obligatoriu
Codruța-Mariana Hainic, Lect. dr. - Ontologie HLR2608, anul III, semestrul II, opțional
Codruța-Mariana Hainic, Lect. dr. - Istoria filosofiei
Studenții sunt încurajați să exploreze aceste interconectări, deoarece semiotica oferă nu doar un subiect specializat, ci și o perspectivă metodologică aplicabilă în cercetarea filosofică.