Retorică

Cursul propune în primul rând o analiză a retoricii ca disciplină teoretică din perspectivă filosofică. Analiza filosofică a retoricii este urmărită în parcursul ei istoric, de la sofiști și scrierile lui Platon și Aristotel până la Cicero și, mult mai recent, la Perelman și Kenneth Burke. Momentul de independență filosofică al retoricii este atins în scrierile aristotelice, acolo unde retorica devine o cunoaștere într-o anumită măsură disciplinată și integrată filosofiei.
În al doilea rând, retorica este istoric legată de dezvoltarea ei particulară în contextul democrației ateniene. De aici, retorica va dobândi calități pe care le va evidenția de-a lungul istoriei oratoriei publice și politice de la vechii greci până astăzi. Cursul analizează și impactul pe care dezvoltarea unei teorii a retoricii îl are asupra analizei discursului politic, în acest fel ea diferențiindu-se ca o disciplină nu doar care ajută la dezvoltarea unui discurs politic după regulile artei, dar și care poate utiliza instrumentar teoretic ce discriminează între discursul politic propriu-zis și cel ideologic sau sofistic cu ajutorul unor strategii de analiză specifice.
În al treilea rând, retorica nu e văzută doar ca obiect al discursului filosofic, ci este prezentată și ca strategie de analiză a discursului filosofic însuși. Arătând fundamentele lingvistice, comunicaționale și argumentative ale discursului filosofic, retorica servește și la evidențierea unor presupoziții ale discursului filosofic ce rămân altfel subînțelese și neevaluate. Cu alte cuvinte, retorica poate juca și un rol filosofic la nivelul analizei discursului filosofic însuși.