Acest curs introduce studenții în filosofia comunicării, prin intermediul unei investigații aprofundate asupra comunicării, semnificației și interpretării. Cursul compară teoriile clasice și contemporane asupra comunicării, bazându-se în special pe tradițiile semiotice și evoluția acestora în cadrul științei moderne a comunicării. Vom explora modul în care diferite modele conceptualizează semnele, semnificația, contextul și interacțiunea. Un accent special cade pe ultimele evoluții în filosofia întrupării (abordările întrupate, situate, enactive și extinse), teorii care contestă viziunile bazate pe ideea de transmitere și receptare a comunicării și care concep cogniția și comunicarea ca pe niște procese de constituire a sensului realizate prin acțiune, în relație cu corpul, mediul și practicile sociale.
Întrebări discutate
- În ce fel diferă modelele semiotice clasice (Peirce, Saussure) de abordările contemporane asupra comunicării?
Examinarea trecerii de la sisteme de semne abstracte la sisteme corporale, situate și de creare a sensului. - Ce rol joacă corpul în teoriile cognitive 4E asupra comunicării?
Explorarea dimensiunilor întrupate, situate, enactive și extinse ale cogniției comunicative. - Cum poate analiza semiotică să pună în lumină dimensiunile intersubiective ale comunicării umane?
Investigarea proceselor semnificante, a creării de sens și a înțelegerii comune în cadrul contextele sociale.
Teme cheie: Semne și semnificații • Coduri și comunicare • Interpretare și sens • relația natură/cultură • abordări întrupate, situate, enactive și extinse ale cogniției