Generaţii de reformatori religioşi în perioada modernă timpurie au încercat să ne facă să credem că în perioada medievală târzie Biserica Catolică traversa o criză profundă, era coruptă şi slabă, şi pregătită pentru a fi transformată. Decenii întregi, această opinie a influenţat modul în care istoricii au interpretat istoria Catolicismului medieval târziu. Această interpretare a fost distilată recent, pe măsură ce istoricii s-au îndepărtat de istoria Bisericii ca instituţie, şi au început să fie preocupaţi de natura ferventă a credinţei şi de extremele practicilor devoţionale la sfârşitul Evului Mediu (1. Vauchez, 1981; Rublak, 1996)

Ocupându-se mai mult de sentimentul religios şi de aspectele practice ale venerării, de pietate şi ritual, istoricii au ajuns la concluzia că la sfârşitul Evului Mediu, credinţa era în plină vigoare, iar laicatul îşi trăia experienţa religioasă cu o convingere profundă (2. Swanson, 1995, Swanson, 1993). Istoricii au constatat că, pe fundalul unei transformări normative posibil orientate în funcţie de cerere, orchestrată de cler, în perioada medievală târzie exista un interes crescut pentru viaţa religioasă a laicilor. Ordinele religioase concurau pentru atenţia credincioşilor cu un cler secular din ce în ce mai asertiv şi conştient de sine (3. de Cevins, 2003; Hamburger, 1998, Bossy, 1983).

Aceştia au introdus noi doctrine precum transubstanţierea şi imaculata concepţie, au prescris comportamentul corect în timpul messei şi al venerării private, şi chiar şi gesturile de rugăciune. Atenţia laicatului s-a deplasat de la bisericile de mănăstire la cele parohiale, reflectând trecerea de la venerarea sfinţilor la atenţia prevalentă către Euharistie (4. Crăciun, 2010; Binski, 1999; Rubin, 1991; Sümegi, 1990; Zika, 1988). Aceste concluzii ne determină să investigăm proporţiile şi natura implicării seculare în acest proces.

Lucrurile sunt şi mai mult complicate de emergenţa mişcării evanghelice. Ruptura cauzată de Reformă a reclamat o schimbare majoră în credinţă şi practici în domenii semnificative precum sacramentele, comportamentul adecvat în timpul serviciilor divine, credinţa în sfinţi şi alţi intercesori, atitudinea faăă de arta religioasă, modalitatea corectă de venerare şi folosirea sacramentalelor (5. Scribner, 2001; Nischan, 1994; Reinburg, 1992). Din nou, aceste evoluţii au obligat istoricii să pună sub semnul întrebării succesul acţiunii şi să stabilească un cadru conceptual pentru religia ”poporului” (6. Peters, 2008; Heal, 2007, 2002; MacCulloch, 2006; Maag, Witvliet, 2004; Dixon, 1996, 1993). Reforma şi înţelegerea recentă a acesteia nu se referă doar la mişcarea evanghelică ci include, de asemenea şi Catolicismul post-tridentin (7. Delumeau, 1977). Acest fapt a convins istoricii să se concentreze asupra transformărilor stimulate de autorităţile ecleziastice şi seculare în Catolicismul modern timpuriu (8. Nalle, 1992; Reinhard, 1989; Hsia, 1984), şi asupra dezvoltării identităţii catolice chiar în absenţa unui impuls de sus (9. Johnson, 2009; Soergel, 1993; Forster, 2001, 1992). .

Din 1987, de la publicarea cărţii lui André Vauchez despre experienţa religioasă seculară, laicatul a devenit o categorie distinctă de analiză în domeniul studiilor religioase (10). În timp ce o atenţie sporită a fost dedicată integrării laicatului în Biserică, urmărirea idealurilor religioase ale creştinilor de rând, bărbaţi şi femei deopotrivă, a devenit direcţia favorită de cercetare în ultimul deceniu (11 Kingdon, 2004; Kümin, 1996; Scribner, 1994; Bossy, 1985).

Evoluţiile însemnate în cercetarea actuală dedicată practicilor religioase laice (12. Murdock, 2004; Gordon, Marshall, 2000; Scribner, Johnson, 1996, Nischan, 1999) au subliniat faptul că prin investigarea atentă a acţiunilor religioase concrete întreprinse de către laicat, lumea devoţională a acestuia poate fi mai bine înţeleasă şi definită. Mai mult, gesturile efectuate de laici în anumite contexte şi circumstanţe, contribuie la o cunoaştere îmbunătăţită a vieţii lor devoţionale. Acest lucru oferă o comparaţie solidă cu normele pe care Biserica a dorit să le impună. Pe lângă aceasta, o discuţie privind practicile pioase în contextul studiilor culturale permite o evaluare a funcţiilor lor complexe în societatea seculară (13. Zika, 2003; Karant-Nunn, 1997; Muir, 1997; Duffy, 1992; Scribner, 1987, 1984; Zemon Davis, 1982).

1. Andre Vauchez, La sainteté en Occident aux derniers siècles du Moyen Age: d'apres les proces de canonisation et les documents hagiographiques, Diffusion de Boccard (1981).

Ulinka Rublak, ‚Female Spirituality and the Infant Jesus in Late Medieval Dominican Convents’ in Bob Scribner, Trevor Johnson (eds.), Popular Religion in Germany and Central Europe, 1400-1800. Macmillan (1996).

2. R. N. Swanson, Religion and Devotion in Europe c.1215-c.1515. Cambridge University Press (1995)

Robert Swanson, Catholic England: faith, religion, and observance before the Reformation, Manchester University Press (1993).

3. Marie Madeleine de Cevins. L'Eglise dans les villes hongroises a la fin du Moyen Age. Publications de l'Institut hongrois de Paris (2003) 

Jeffrey F. Hamburger, The Visual and the Visionary. Art and Female Spirituality in Late Medieval Germany. Zone Books (1998).

John Bossy, ‚The Mass as a Social Institution 1200-1700’ in Past and Present. 100 (1983).

4. Charles Zika, ‚Hosts, Processions and Pilgrimages. Controlling the Sacred in Fifteenth-Century Germany’ in Past and Present. 118-121 (1988).

Miri Rubin, Corpus Christi. The Eucharist in Late Medieval Culture, Cambridge University Press (1991).

József Sümegi, ‚Az oltárszentség és a Szent Vér tisztelete a középkori margyarországon’, in Essays in Church History in Medieval Hungary, 3 (1990).

Paul Binski, ‚The English Parish Church and its Art in the Later Middle Ages: A Review of the Problem’. in Studies in Iconography. 20 (1999).

Maria Crăciun, ‚Eucharistic Iconography and the Confessional Identity of the Saxon Community in Early Modern Transylvania’ in Jaroslav Miller, László Kontler (eds.) Friars, Nobles and Burghers- Sermons, Images and Prints. Studies of Culture and Society in Early Modern Europe, In memoriam István György Tóth. CEU Press (2010).

5. Robert Scribner, ‚Popular Piety and Modes of Visual Perception in Late Medieval and Reformation Germany’ in R.W. Scribner, Religion and Culture in Germany (1400-1800) ed. by Lyndal Roper. Brill (2001).

Virginia Reinburg, ‚Liturgy and the Laity in Late Medieval and Reformation France’ in Sixteenth Century Journal XXIII/ 3 (1992).

Bodo Nischan, Prince, People and Confession. The Second Reformation in Brandenburg, University of Pennsylvania Press (1994).

6. C. Scott Dixon, ‚Rural Resistance, the Lutheran Pastor and the Territorial Church in Brandenburg, Ansbach-Kulmbach 1528-1603’ in A. Pettegree (ed.), The Reformation of the Parishes. The ministry and the Reformation in town and country. Manchester University Press (1993).

C. Scott Dixon, ‘Popular beliefs and the Reformation in Brandenburg-Ansbach’ in Bob Scribner and T. Johnson (eds), Popular Religion in Germany and Central Europe, 1400-1800, Macmillan (1996).

C. Scott Dixon, The Reformation and Rural Society. The Parishes of Brandenburg Ansbach-Kulmbach 1528-1603. Cambridge University Press (1996).

Karin Maag, John Witvliet (eds.), Worship in Medieval and Early Modern Europe. Change and Continuity in Religious Practice, University of Notre Dame Press (2004).

Bridget Heal, The Cult of the Virgin Mary in Early Modern Germany. Protestant and Catholic Piety 1500-1648, Cambridge University Press (2007).

Bridget Heal, ‚Images of the Virgin Mary and Marian Devotion in Protestant Nürenberg’ in Helen Parish and W.G. Naphy (eds). Religion and Superstition in Reformation Europe, Manchester University Press (2002).

Diarmaid MacCulloch, ‚Mary and Sixteenth-Century Protestants’ in R.N. Swanson (ed.), The Church and Mary (Studies in Church History, 39, (2006).

Christine Peters, ‚The Virgin Mary and the Publican: Lutheranism and Social Order in Transylvania’ in Bridget Heal and Ole Peter Grell (eds). The Impact of the European Reformation. Princes, Clergy and People, Ashgate (2008).

7. Jean Delumeau, Catholicism between Luther and Voltaire: a new view of the Counter-Reformation, Burns and Oates (1977).

8. Wolfgang Reinhard, ‚Reformation, Counter Reformation and the Early Modern State. A Reassessment’ in Catholic Historical Review, 75 (1989).

Sara Nalle, God in la Mancha: Religion, Reform and the People of Cuenca 1500-1550, Johns Hopkins University Press (1992).

Ronnie Po-chia Hsia, Society and Religion in Münster, 1535-1618, Yale University Press (1984).

9. Marc Forster, Catholic revival in the age of the baroque: religious identity in southwest Germany, 1550-1750, Cambridge University Press (2001).

Marc R. Forster, The Counter-Reformation in the villages: religion and reform in the Bishopric of Speyer, 1560-1720, Cornell University Press (1992).

Trevor Johnson, Magistrates, madonnas and miracles: the Counter Reformation in the Upper Palatinate, Ashgate (2009).

Philip M. Soergel, Wondrous his saints : Counter-Reformation propaganda in Bavaria. University of California Press (1993).

10. André Vauchez. Les laïcs au Moyen Age. Pratiques et experiences religieuses, CERF (1987).

11.Robert Kingdon. Worship in Geneva before and after the Reformation. in Maag, Witvliet (eds.), Worship (2004).

Beat Kümin, The shaping of a community: the rise and reformation of the English parish, c. 1400-1560, Scolar Press (1996).

Bob Scribner, For the Sake of Simple Folk: Popular Propaganda for the German Reformation. Oxford University Press (1994).

John Bossy, Christianity in the West, 1400-1700, Oxford University Press (1985).

12. Graeme Murdock, Beyond Calvin: the intellectual, political and cultural world of Europe's Reformed churches, c. 1540-1620, Palgrave Macmillan (2004).

Bruce Gordon, Peter Marshall (eds.). The place of the dead : death and remembrance in late medieval and early modern Europe, Cambridge University Press (2000).

Bob Scribner, Trevor Johnson (eds.), Popular religion in Germany and Central Europe 1400-1800, Macmillan (1996).

Bodo Nischan, ‚Ritual and Protestant Identity in Late Reformation Germany; in Bodo Nischan, Lutherans and Calvinists in the Age of Confessionalism, Ashgate (1999).

13. Charles Zika, Exorcising Our Demons: magic, witchcraft, and visual culture in early modern Europe, Brill (2003).

Susan C. Karant-Nunn, The Reformation of Ritual. An interpretation of early modern Germany, London, (1997).

Edward Muir, Ritual in Early Modern Europe, Cambridge University Press (1997).

Eamon Duffy, The Stripping of the Altars. Traditional Religion in England c. 1400-c. 1580, Yale University Press (1992).

Natalie Zemon Davis, ‚From Popular Religion to Religious Culture’ in Steven Ozment (ed.), Reformation Europe: A Guide to Research (St Louis (1982).

Robert Scribner, Popular Culture and Popular Movements in Reformation Germany. Hambledon Press (1987).

R.W. Scribner, ‚Ritual and Popular Religion in Catholic Germany at the Time of the Reformation’ in Journal of Ecclesiastical History 35/1 (1984).