Tőrténelem és Filozófia Kar
Filozófiai Tanszékcsoport
Eristikon - Filozófiai diákfolyóirat
| Nicoara Marius Marin Universitatea "Babeş-Bolyai" Facultatea de Istorie şi Filosofie Departamentul de Filosofie, anul II |
O PERSPECTIVA FILOSOFICA ASUPRA FENOMENULUI RELIGIOS |
| Vom începe printr-o analiza a titlului. Expresia „o perspectiva filosofica” vrea sa arate ca avem în vedere o perspectiva, una printre altele, si nu Perspectiva unica, iar filosofica, deoarece se sprijina pe filosofie si nu este o abordare religioasa. Expresia „fenomen religios” evidentiaza perspectiva kantiana si anume faptul ca sustinem ca nu avem acces la si nu putem cunoaste lucrul în sine, ci doar fenomenele. Spatiul restrâns al acestui studiu nu ne permite sa intram în controversele dintre cei ce sustin sau contesta existenta unei cunoasteri metafizice si/sau religioase. Controversele lor provin dintr-o optiune pentru un anumit concept al cunoasterii. Prin natura ei, o optiune nu poate fi etichetata ca fiind adevarata sau falsa, ci doar judecata prin raportare la temeiurile si la consecintele ei. Acest scurt studiu este doar o încercare de clarificare. Scopul acestuia este cautarea raspunsului la câteva întrebari : ? Cum putem vorbi/gândi cu sens despre fenomene religioase? ? Cum putem cunoaste fenomenul religios? ? Ce înseamna „cunoastere” în acest caz? Întelegerea textului de fata presupune familiarizarea cu si asimilarea prealabila a unor cunostinte din teoria cunoasterii si în special Kant 1 si Wittgenstein 2 . Am sa ma sprijin în argumentare pe ideile celor doi filosofi, interpretati din perspectiva teoriei cunoasterii. Dezvoltarea ideilor acestor filosofi, aplicarea si adaptarea lor la contextul de fata îmi apartine. Asadar, orice greseala sau omisiune îmi revine doar mie. Sa încercam totusi un început. Sa pornim în cautarea raspunsurilor la întrebarile puse. Stim din Tractatus-ul lui Wittgenstein ca avem trei tipuri de propozitii: 1. Propozitii cu sens – despre fapte – sunt adevarate sau false (epistemologic) – sunt în “spatiul logic” – propozitii care spun 2. Propozitii fara sens – propozitiile matematicii si propozitiile logicii – sunt adevarate sau false (formal) – sunt în “spatiul logic” – sunt în afara faptelor si tin de subiect 3. Propozitii nonsens – sunt dincolo de fapte si tin de subiect – sunt transcendentale – nu se pune problema adevarului sau falsitatii – propozitii care arata, nu spun – sunt în spatiul subiectiv/valoric Daca extindem/dezvoltam expunerea si explicarea celor trei tipuri de propozitii în scopul obtinerii unor clarificari suplimentare obtinem: 1. Propozitii cu sens – înseamna un sens dat; un sens obiectiv; un sens convenit; un sens comun; un sens stabilit prin acord comun; – descriu “stari” obiective (fapte), fac referire la fapte ale experientei comune, referire la entitati si corelatii obiective 2. Propozitii fara sens – explicarea acestora ramâne cea anterioara 3. Propozitii nonsens – înseamna ca nu au un sens dat; nu au un sens obiectiv; nu au un sens convenit; nu s-a ajuns la un acord comun privind sensul; au un sens subiectiv; – transmit/descriu stari subiective; fac referire la fapte ale experientei subiective, la entitati si corelatii subiective; – sunt propozitii posibile, adica pot avea orice sens Dupa aceasta expunere si minima clarificare a tipurilor de propozitii pe care le utilizam în limbaj sa vedem cum vorbim despre fenomenul religios. Propozitiile din domeniul religios sunt considerate ca fiind propozitii nonsens, pentru ca nu vorbesc despre fapte. Acestea arata, nu spun. Dar daca ne referim la fenomene religioase ? Daca e fenomen înseamna ca este ceva ce poate fi accesibil oricui, în masura în care este fenomen. Pentru clarificare si explicitare am sa dau un exemplu la care ma voi referi pe tot parcursul studiului. „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.”3 Pentru noi, aceasta propozitie este o propozitie nonsens. Nu este o propozitie despre fapte, pentru ca faptele sunt fenomene, iar Dumnezeu nu e un fenomen. Aceasta propozitie pentru noi, nu este nici adevarata, nici falsa, pentru ca nu e accesibila verificarii. Limbajul religios arata, nu spune. Atât timp cât noi nu întelegem/nu „avem” sensul utilizat de catre cel care a folosit cuvintele/propozitiile respective, pentru noi este nonsens. Dar oare, si pentru autor (Isus) aceasta propozitie este nonsens ? Daca a folosit cuvinte si propozitii nu înseamna oare ca a considerat ca se poate vorbi cu sens despre ceea ce a vorbit ? Daca noi nu detinem, nu vedem, nu întelegem sensul pâna la un moment “dat” înseamna oare ca acele cuvinte/propozitii vor ramâne pentru totdeauna nonsensuri? “M. Schlick sustine ca pâna si afirmarea nemuririi sufletului ar putea deveni un enunt cu semnificatie cognitiva daca s-ar putea indica evenimente a caror producere ar proba supravietuirea sufletului dupa moarte…Când vorbim de verificabilitate avem în vedere doar posibilitatea logica a verificarii si nimic altceva…Posibilitatile noastre de actiune si interventie, capacitatile noastre de cunoastere si chiar regularitatile naturii se pot schimba în sensuri pe care nu le putem imagina si evalua astazi. Multe enunturi cu semnificatie cognitiva se dovedesc false atunci când pot fi verificate, de exemplu, «Pamântul este platң si enuntul «Pamântul este imobil»....Chiar si enuntul ca nu pot sa simt decât durerea mea s-ar putea dovedi fals, daca ar exista un om care sa aiba senzatiile celuilalt, ceea ce nu ar contrazice logica si legile fundamentale ale naturii.” Daca asa stau lucrurile, putem presupune ca într-o stare/miscare cognitiva, diferita de cea actuala am putea întelege ce înseamna “a fi curat cu inima” si ce înseamna “a vedea pe Dumnezeu”. Când vom prinde/avea sensul dat de autor (Isus) acestor cuvinte/expresii vom întelege acelasi lucru. În aceasta situatie putem spune ca vorbim cu sens în consens, despre Dumnezeu. Si, probabil ca Dumnezeu din aceasta propozitie (evident, Dumnezeu la care face referire propozitia) este un Dumnezeu fenomenalizat, accesibil fiecarui om cu inima curata. Dar mai întâi este necesar sa întelegem ce înseamna curatenia inimii, ce înseamna a fi curat cu inima. Ce înseamna inima si ce înseamna a fi curat? Cât timp sensul acestor cuvinte ne scapa, pentru noi propozitia este o propozitie nonsens. Aceasta propozitie ne arata (nu ne spune) în ce conditie poate deveni Dumnezeu fapt/fenomen. În ce conditie poate deveni Dumnezeu ceva verificabil., ceva ce poate fi vazut. Conditia este curatenia inimii. Dar ce înseamna „curat” si „inima” nu stim. Nu stim nici ce înseamna “a vedea”. Deci, cât timp nu întelegem sensul cuvintelor date de autor în aceasta propozitie, pentru noi propozitia este nonsens, în sensul ca nu are un sens comun, accesibil, cel putin pentru majoritatea muritorilor. Sensul obiectiv este dat de catre o comunitate, de catre un consens subiectiv. Este obiectiv ceea ce poate fi comunicabil si verificabil/testabil intersubiectiv. Stim ca exista propozitii stiintifice care sunt verificabile de catre omul obisnuit doar dupa un timp de pregatire. De asemenea, comunicabilitatea propozitiilor stiintifice obiective depinde de gradul de pregatire, de întelegerea sensurilor utilizate în aceste propozitii. Fara sa detinem aparatul conceptual al stiintei nu putem testa propozitiile stiintifice. Chiar în cazul banal în care vrem sa ne întelegem cu persoane care vorbesc alta limba este necesar sa ne însusim mai întâi sensurile cuvintelor/propozitiilor din acea limba. Ajungem sa ne întelegem doar când vorbim cu sens în consens. Adica, când dam cuvintelor/propozitiilor acelasi sens ca si interlocutorul. Asa stand lucrurile ne putem gândi sau putem presupune ca atunci când vom cunoaste sensul cuvintelor/expresiilor/propozitiei din exemplul dat vom sti ceea ce autorul a vrut sa spuna. În acel “moment” pentru noi, propozitia va deveni o propozitie cu sens, despre fapte, o propozitie care ne va spune ceva. “Acum”, propozitia doar ne arata, este o propozitie nonsens despre ceva neverificabil si necomunicabil intersubiectiv. Când un numar de subiecti vor descoperi sensul cuvintelor/propozitiei respective, pentru acestia propozitia se refera la ceva verificabil si intercomunicabil între ei. La fel, si propozitiile stiintifice sunt verificabile si intercomunicabile în cadrul unor comunitati stiintifice. De asemenea, propozitiile dintr-o limba sunt verificabile si intercomunicabile doar pentru comunitatea care cunoaste sensul cuvintelor/propozitiilor utilizate. 4 Daca sensul unei propozitii este dat de faptele la care se refera, sa vedem care sunt faptele în acest exemplu: - faptul de a fi curat cu inima/curatenia inimii - faptul de a vedea pe Dumnezeu De asemenea, stim ca sensul unei propozitii este dat de concordanta cu o stare de fapte posibila. Cineva, în cazul de fata, Isus (o autoritate în domeniul studiat aici), a afirmat ca aceste doua fapte ar fi posibile. Totodata, faptele mai trebuie sa nu fie absolute – pot sa fie sau sa nu fie. Faptul de a fi curat cu inima poate sa fie sau sa nu fie. Faptul de a vedea pe Dumnezeu poate sa fie, sau sa nu fie prezent. Iar daca faptele în spatiul logic sunt lumea, sa încercam sa aducem propozitia din exemplu în spatiul logic. “Cei curati cu inima, vor vedea pe Dumnezeu” – avem aici o propozitie compusa din doua propozitii elementare, conectate între ele prin implicatie. “Cei curati cu inima” = p; “vor vedea pe Dumnezeu” = q p ? q, unde p este conditie suficienta pentru q, iar q este conditie necesara pentru p. Daca “a fi curat cu inima” devine fapt, devine si ceva verificabil „empiric”. Verificabil empiric în acest caz înseamna ca “prezent fiind în simturi” pot sa am acces si la curatenia inimii. Dar ce înseamna curatenia inimii? Ce înseamna inima? Ce înseamna a vedea pe Dumnezeu ? Deocamdata nu stim. Deocamdata, pentru noi, propozitia nu vorbeste despre fapte. Nu stim la ce se refera cuvintele din propozitie, nu stim la care fapte se refera, nu cunoastem sensul cuvintelor. Acestea ar fi câteva idei despre cum putem vorbi/gândi cu sens despre ceea ce la un moment dat este nonsens. B I B L I O G R A F I E 1. Flonta, Mircea Cognitio – o introducere critica în problema cunoasterii, Bucuresti, Editura ALL, 1984 2. Kant, Immanuel Prolegomene, trad. Flonta, Mircea si Kleininger, Thomas, ed. a treia revazuta si îmbunatatita, Pitesti, Editura Paralela 45, 2005 3. Kant, Immanuel Critica ratiunii pure, trad. Bagdasar, Nicolae si Moisuc, Elena, ed. a treia îngrijita de Ilie Pârvu, Bucuresti, Editura IRI, 1998 4. Wittgenstein, Ludwig Tractatus logico-philosophicus, trad. Flonta, Mircea si Dumitru, Mircea, Bucuresti, Editura Humanitas, 2001 |
|
1 Kant, Immanuel Prolegomene , trad. Flonta, Mircea si Kleininger, Thomas, ed. a treia revazuta si îmbunatatita, Pitesti, Editura Paralela 45, 2005 ; Kant, Immanuel Critica ratiunii pure, trad. Bagdasar, Nicolae si Moisuc, Elena, ed. a treia îngrijita de Ilie Pârvu, Bucuresti, Editura IRI, 1998 back 2Wittgenstein, Ludwig Tractatus logico-philosophicus, trad. Flonta, Mircea si Dumitru, Mircea, Bucuresti, Editura Humanitas, 2001 back 3 Biblia, Noul Testament, Evanghelia dupa Matei, 5 – 8 back 4 Flonta, Mircea Cognitio – o introducere critica în problema cunoasterii, Bucuresti, Editura ALL, 1984, p.60 back |
| Înapoi |