Filosofie contemporană – sec. XIX

Acest curs propune o introducere în principalele inovații metodologice și conceptuale ale filosofiei metodologice. Studentele și studenții vor parcurge critica kantianismului și a filosofiei clasice germane la G.W.F. Hegel, proiectul său al unei dialectici imanente. Vor studia apoi cum anume își aplică Hegel metodologia asupra studiului istoriei, politicii și culturii, familiarizându-se totodată cu interpretările și dezbaterile contemporane asupra hegelianismului (Houlgate, Brandom, Henrich, Malabou etc.). Al doilea modul al cursului se va concentra pe dezvoltările post-hegeliene ale dialecticii, urmărind cum problematica hegeliană este retranșată de către tinerii hegelieni (David Strauss, Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Max Stirner, Moses Hess), și transformată în cele din urmă de Karl Marx și Friedrich Engels într-o filosofie bazată pe un materialism dinamic și dialectic, care dă seama de cum anume apar formele spiritului din procese materiale (analizând concepte precum reificarea, ideologia, conștiința etc.). Inovațiile lui Marx sunt urmărite în aplicațiile lor pe critica economiei politice, teoria istoriei și ideiile sale ecologice și antropologice. Pe lângă sursele primare, cursul parcurge și interpretările sau dezvoltările recente și contemporane marxiene sau critice – Althusser și școala sa, Adorno, Malabou, Guy Debord și situaționismul, Isaac Rubin și descendenții săi în Neue Marx-Lektüre (Heinrich, Backhaus) și Wertkritik, marxismul politic al lui Ellen Meiksins Wood și Robert Brenner, Erik Olin Wright și marxismul analitic, școala lui Kozo Uno, geografia lui David Harvey, critica dialecticii și preluarea conceptelor marxiene la Gilles Deleuze etc. Al treilea modul al cursului urmărește filonul major divergent de la filosofia dialectică în secolul al XIX-lea, și se concentrează pe figura filosofului Friedrich Nietzsche. Modului începe cu o expunere a reacțiilor neokantianismului și schopenhauerianismului la revoluția kantiană în filosofie, ca alternative la filosofia clasică germană reprezentată de Fichte, Schelling sau Hegel. Principalele concepte ale lui Arthur Schopenhauer sunt explicate și puse în legătură cu dezvoltarea lor ulterioară de către Nietzsche. Modulul se concentrează pe demitizarea imaginii de „rapsod filosofic” al lui Nietzsche, prezentându-l ca un filosof extrem de riguros și repunându-i în valoare inovațiile majore în practicarea filosofiei, care vor marca ulterior aproape toată filosofia de secol XX și XXI. Cursul acoperă elemente precum teoria forțelor și a voinței, critica conceptelor filosofice clasice precum substanța, adevărul sau transcendența, problema evaluării și a valorii, teoria interpretării, sau conceptele eternei reîntoarceri, a supraomului și a ultimului om la Nietzsche, precum și metodele de a face filosofie pe care Nietzsche le creează sau dezvoltă, cum ar fi metoda genealogică, metoda dramatică, utilizarea aforisticii, perspectivismul și „clinica culturii”, sfârșind prin a arăta cum acestea sunt aplicate criticii social-politice și culturale pe care Nietzsche o realizează. Intenția din spatele cursului este de a arăta contemporaneitatea noastră cu secolul al XIX-lea și astfel de ajuta studenții să poată refolosi conceptele și metodele filosofiei acestei epoci în activitățile lor.