Prezentare

Antropologia istorică a devenit o disciplină foarte dinamică și foarte prezentă în preocupările istoricilor din marile istoriografii contemporane. Ca preocupare științifică, ea încearcă să răspundă la exigențele științifice ale timpului prezent și reprezintă în același timp o încercare de deschidere a istoriografiei spre problemele actuale ale istoriei și istoricilor, dar în egală măsură spre problemele societăților contemporane care așteaptă de la științele umane și sociale rezolvări globale și coerente ale experiențelor trăite de societățile zilelor noastre. Așa cum se cunoaște, istoria a legat tot timpul un dialog cu științele sociale, cu științele omului și ale societății, tocmai din nevoia acut resimțită de a oferi restituiri complexe și coerente despre om și societate. Or, de cîteva decenii, lucrurile au devenit evident mult mai clare, în sensul că în ultimul timp a venit vremea unor raporturi mai strânse cu antropologia, pentru recuperarea structurilor perene care țin de straturile profunde, materiale, mentale și imaginare ale fiecărei societăți. Se vede astăzi cu mai multă claritate că între trecut și prezent nu există nici un perete despărțitor, și că societățile prezente recuperează pentru uzul propriu timpului prezent, și într-o proporție mai consistentă de cât s-a crezut, elemente de natură materială, dar mai ales mentală și imaginară care vin din trecut. Un trecut mai apropiat sau mai îndepărat, refasonat și remodelat după o alchimie complexă, greu dacă nu imposibil de identificat și comensurat. Ca atare, antropologia istorică a ajuns să reprezinte astăzi locul de întâlnire a unor preocupări multiple, care s-au dovedit convergente, și prin colaborarea cărora s-a ajuns la un plus de cunoaștere, la o valoare adăugată în câmpul științelor umane și sociale. Iată doar câteva din aceste noi problematici și noi câmpuri de cercetare care au fecundat benefic restituirea trecutului:

• demografia istorică și tot ce ține de familie, relațiile dintre sexe, condiția feminină și cea masculină, ceea ce cu un termen anglo-saxon se cheamă gender studies, modele de familie și societate, forme și structuri de solidaritate, atitudini și sentimente, convingeri și credințe care dau coerență unei societăți în întregul său sau unor fragmente din această societate.
• istoria culturii materiale, înțelegând prin acesta istoria habitatului, alimentației, până la vestimentație și modă, ca și a încărcăturilor simbolice, mitice, religioase etc., construite sau structurate în jurul sau cu plecare de la aceste problematici.
• raporturile omului cu mediul natural, impactul unor fenomene naturale (calamități, epidemii etc.), asupra vieții materiale, dar și asupra modului de a simți și a gîndi, asupra sensibilităților și imaginarului social, în diferite epoci istorice.
• mentalitățile colective și imaginarul social specifice fiecărei colectivități și fiecărei epoci istorice.
• imagologia și tot ce ține de procesele identitare, de la imaginea de sine la imaginea celuilalt, trecând prin procesele de constituire a solidarităților și identităților, (etnice, regionale, naționale, confesional-religioase, sexuale etc).
• tot ce are a face cu istoria corpului uman și cu tehnicile corpului.
• istoria lumii rurale și reevaluarea a tot ceea ce este liturgic, folcloric, simbolic și tradițional în societățile noastre moderne de astăzi.
• istoria bisericii și mai ales, istoria vieții și sensibilității religioase, pietate populară, religie trăită, de la cultul sfinților la pelerinaje și alte forme ale pietății populare etc.
• imensul teritoriu al thanatologiei, adică istoria morții și a atitudinilor, comporta- mentelor, riturilor, credințelor, miturilor, constituite în jurul morții, sau care au o legătură cu moartea, această singură certitudine a fiecărei existențe particulare și a societății umane ca întreg.
• raporturile complexe și contradictorii pe care orice societate le întreține cu violența, și în egală măsură multiplele forme de educare și disciplinare socială.
• cele mai diverse forme de loisir și evaziune etc. etc.

Cu siguranță că enumerarea ar putea continua, deoarece orice aspect ce ține de viața (și moartea) omului și a societății se pretează unei asemenea lecturi complexe, realizate prin grila antropologiei istorice și a istoriei culturale contemporane.

Acestea au fost ideile, într-o configurație probabil și oarecum mai confuză și mai puțin clară decât astăzi, cu care am pornit la drum, în anul de grație 2002, în momentul în care am avut inițiativa instituționalizării preocupărilor de antropologie istorică, în forma unei modeste structuri de cercetare (Seminarul de antropologie istorică), a unei reviste (Caiete de antropologie istorică), și mai ales a unui colectiv științific relativ puțin numeros, dar animat de spirit de aventură și curaj, gata de a explora cu asemenea noi instrumente (la noi), un trecut istoric mai apropiat sau mai îndepărtat.

Am instituționalizat preocupările de antropologie istorică și de istorie culturală, în forma Seminarului de Antropologie Istorică și a Caietelor de Antropologie Istorică, dar și în forma Masteratului Istoria și Antropologia (istorică) a epocii moderne, iar în cadrul Școlii doctorale, un însemnat număr de teze, susținute sau în lucru, abordează problematici sau perspective metodologice ce țin de antropologia istorică.

Am publicat 36 de numere din Caiete de Antropologie Istorică, fiecare dintre acestea fiind numere tematice: Istorie și violență; Familie și moralitate; Istoria și antropologia corpului uman; Oamenii și moartea; Sărbătoare, celebrare, comemorare; Sensibilități alimentare; Loisir; Lumea rurală și modernitatea; Haiducie, brigandaj și disciplinare socială; Ecologie, istorică; Civilizarea moravurilor; Istorie și peisaj; etc.

Alături de revistă, Seminarul de Antropologie Istorică a reușit publicare unor volume de Suplimente a Caietelor (6 volume cu tematica sesiunilor științifice organizate), ca și a Bibliotecii de Antropologie Istorică, colecție care grupează cercetări de autor sau volume colective cu o tematică circumscrisă acelorași teme de istorie culturală și antropologie istorică.

Organizarea unor manifestări științifice (Sesiunea științifică a Seminarului (organi- zată bianual), a Conferințelor Seminarului de Antropologie Istorică, evenimente științifice care au reușit să creeze un cadru de dezbateri interdisciplinare, în prezența membrilor seminarului și a unor personalități științifice din afară, au reușit să realizeze o emulație științifică dinamică cu privire la antropologia istorică și la tendințe actuale de cercetare în câmpul studiilor culturale. Dar, cel mai important aspect constă însă în coagularea unei echipe de cercetători, cadre didactice, doctoranzi, masteranzi, dispuși să asume în cercetările lor problematici și teme de antropologie istorică, rezultatul acestor cercetări concretizându-se în teze de doctorat, dizertații și licențe, valorificate în publicații științifice notabile.

În momentul de față, pe lângă problematica generală de antropologie istorică, în cadrul Seminarului, funcționează grupuri de cercetare tematice, care au în vedere câteva teme prioritare, cum ar fi: Antropologie religioasă, Istoria alimentației, Violență și disciplinare socială, Istoria și antropologia primului război mondial, Istoria morții și a atitudinilor în fața morții, Familie și moralitate etc.