Română Engleză
Home
Descrierea
proiectului
Echipa de cercetare
Implicarea tinerilor cercetători
Obiective
Buget
Activităţi şi rezultate
Anul 2007
Anul 2008
Anul 2009
Anul 2010

Familia românească din Transilvania
între constrângerile bisericii şi cele ale statului.
De la tradiţie spre modernizare (1850-1900)

Descrierea proiectului:

Sociologii
mai ales, dar şi antropologii sau istoricii au sesizat profundele mutaţii suferite de instituţia familiei pe parcursul secolului XX şi la începutul secolului XXI. Criza prin care trece instituţia familiei în societatea românească contemporană îşi are fără îndoială originea în procesul de modernizare început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Unele probleme cu care se confruntă azi părinţii, cuplurile şi copiii nu sunt doar rezultatul înlocuirii regimului totalitar după 1989, ci urmarea firească a unui fenomen anterior care, în opinia noastră, cel puţin pentru o parte a României (şi ne referim aici la Transilvania) a debutat la mijlocul sec. al XIX-lea. Este vorba în primul rând de secularizarea ce devine tot mai pregnantă în secolul XX, care din punctul de vedere al temei noastre a jucat un rol esenţial în schimbarea sistemului de valori în cadrul familiei. Familia contemporană este tot mai frecevent confruntată cu probleme specifice precum sărăcia (asociată de regulă cu şomajul), infidelitatea conjugală care de cele mai multe ori conduce spre divorţ, liberalizarea (mai ales la nivel mondial dar şi în România tot mai vizibil în ultimele decenii) a concepţiilor referitoare la relaţia de cuplu etc. În atari condiţii, familia a fost pusă în faţa unei reevaluări ştiinţifice, fiind nevoie de abordări şi soluţii menite să vină în întâmpinarea cerinţelor societăţii actuale. De aceea, cunoaşterea începuturilor procesului de destructurare a familiei şi de scădere a fertilităţii se impune cu atât mai mult cu cât soluţiile ce se impun a fi găsite azi pot fi mai bine creionate dacă se ţine cont şi de antecedentele istorice.
Desfiinţarea
relaţiilor feudale în Transilvania dupa 1850 a însemnat nu doar construirea unor relaţii juridice şi social-economice diferite, bazate pe economia de schimb şi circulaţia capitalului, a forţei de muncă ş.a., dar şi începutul altor comportamente matrimoniale şi al unor noi relaţii morale în comunitate. Mobilitatea sporită a populaţiei (înmulţirea persoanelor care călătoreau la muncă sezonieră în interiorul şi în exteriorul provinciei, emigrarea, începuturile urbanizării şi industrializării etc.) au afectat şi în Transilvania, la fel ca în alte arii culturale, relaţiile interumane în ceea ce privea aria şi criteriile de selecţie maritală, ciclul vieţii familiale şi mai cu seamă autoritatea bisericii în materie de viaţă privată. Aceste aspecte modernizatoare sunt destul de bine evidenţiate atât în cercetările de demografie şi antropologie istorică din România cât şi din alte spaţii culturale europene. Dacă până atunci biserica era instituţia abilitată legal să controleze şi să rezolve aproape în exclusivitate problemele legate de naşterea, căsătoria ori decesul unei persoane, treptat, în a doua jumătate a sec. XIX, pe măsură ce societatea se laicizează şi statul se modernizează, competenţele bisericii au fost limitate în detrimentul instituţiilor specializate ale statului, proces încheiat şi în Transilvania prin introducerea de către statul maghiar a legilor din anii 1894-1895 care preluau în exclusivitate actele stării civile şi soluţionarea aspectelor legate de căsătorie, viaţa matrimonială şi divorţ.
Proiectul
nostru are limita cronologică inferioară mijlocul secolului al XIX-lea fiindcă nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că în Transilvania, revoluţia de la 1848-1849 şi abolirea relaţiilor feudale reprezintă linia de clivaj între medieval şi modern. Din punctul de vedere al temei de faţă, interferenţa statului cu biserica în rezolvarea şi controlul problemelor care ţineau de viaţa privată a indivizilor este tot mai vizibilă (introducerea în 1853 a Codului Civil Austriac, în 1856 Legea despre căsătoriile catolicilor în Imperiul Austriac etc.), încât limita 1850 este pe deplin justificată. Am fixat simbolic anul 1900 drept limită superioară a demersului nostru deoarece introducerea de către autorităţile maghiare a Legilor XXXI-XXXIII în 1894-1895 începe deja dupa câţiva ani să-şi facă simţite efectele printr-un comportament matrimonial corespunzător obiectivelor modernizatoare ale legiuitorilor. Apoi, simbolic, graniţa dintre secolele XIX şi XX este asociată în istoriografie pe plan general european (dar nu numai), cu o schimbare de atitudine între sexe, de relaţionare diferită a tinerilor faţă de aranjamentele matrimoniale ale familiilor sau ale comunităţii, de noi raporturi între bărbat şi femeie etc. Astfel, în a doua jumătate a sec. XIX, familia românească din Transilvania a suferit modificări vizibile atât ca urmare a mobilităţii populaţiei cât şi sub impactul introducerii legislaţiei laice. Proiectul urmăreşte deci să reconstituie legislaţia ecleziastică şi cea laică pe parcursul perioadei 1850-1895, evidenţiind modul în care statul a preluat treptat controlul asupra vieţii private a indivizilor. În acelaşi timp, cercetarea va surprinde prin intermediul documentelor de arhivă comportamentul real al populaţiei, modul cum persoanele simple s-au relaţionat la ofensiva laicităţii şi modernităţii. Contribuţiile istoriografice anterioare sunt în măsură să ofere cercetării de faţă din punct de vedere metodologic sugestii importante, iar conţinutul informaţional să evidenţieze comportamente similare sau diferite în întreg spaţiul românesc în epoca modernă.