Universitatea Babeş–Bolyai - Facultatea de Istorie şi Filosofie

Prima pagină > Doctorate

Doctorate

I. conf. dr. habil. Alexander Baumgarten este conducător de doctorate în cadrul Şcolii doctorale de Filosofie a UBB din anul 2014. Interesul său general se îndreaptă spre filosofia medievală de tradiţie latină, iar în particular este preocupat să iniţieze cercetări doctorale având ca teme aristotelismul şi neoplatonismul latin, tradiţia universitară a comentării Cărţii Sentinţelor a lui Petrus Lombardus, influenţa lui Anselm şi a lui Augustin în tradiţia scolastică. În prezent, împreună cu Alexander Baumgarten studiază următorii doctoranzi, având următoarele teme de cercetare:

- 1. Mădălina-Gabriela Pantea (înscrisă în 2014)

Receptarea Sfântului Augustin în comentariile sentenţiare din a doua jumătate a secolului al XIV-lea

Proiectul meu de doctorat urmăreşte cum scrierile lui Augustin sunt receptate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea în comentariile la Sentinţele lui Petrus Lombardus. Pentru aceasta am ales patru autori, membri ai ordinului cistercian care studiază la Paris, la Colegiul Saint Bernard în perioade diferite, aceştia fiind prezentaţi cronologic, după anul în care comentează Sentinţele: Iohannes de Mirecuria (1344-1345), Godescalp de Nepomuk (1367), Conradus de Ebrach (care nu studiază doar la Paris, ci şi la Bologna (1368-1369), Praga (1376-1377) şi Viena (1385) şi Iacobus de Altavilla (1369-1370). Textul pe care îl avem în vedere este distincţia a treia din Cartea I a Sentinţelor. Distincţia a treia investighează cunoaşterea trinităţii necreate prin raţiunea umană, punând accentul pe faptul că nu poate fi investigată prin vestigii sau imagini. Conceptele folosite pentru a investiga cunoaşterea trinităţii sunt cele folosite de către Augustin, în tratatul De trinitate, mens, notitia, voluntas, memoria. Aşadar acest text ne va permite să urmărim dezvoltarea tradiţiei cisterciene din secolul al XIV-lea şi totodată ne va permite să aflăm dacă ideile dezvoltate de fiecare cistercian, în parte, sunt originale şi dacă fundamentele augustiniene ale problemei investigării trinităţii sunt preluate chiar din scrierile lui Augustin sau sunt preluate din alte scrieri care doar îi prezintă ideile şi conceptele trinitare, pentru a afla la finalul studiului dacă ne aflăm în faţa unei noi lecturi a augustinismului.

- 2. Daniel Coman (înscris în 2014)

Receptarea lui Anselm de Canterbury în Comentariile la Sentințe din a doua jumătate a secolului al XIV-lea

Comentariul la Sentințele lui Petrus Lombardus (1096-1164) constituia în Evul Mediu o etapă obligatorie în vederea obținerii titlului de doctor în teologie, iar din acest motiv el devine unul dintre cele mai importante mijloace de vehiculare a tezelor teologice, dar și filozofice din tradiția creștină occidentală. În acest context, Anselm din Canterbury (1033-1109) este una dintre cele mai receptate și influente autorități ale sec. XIV. Cercetarea de față se va preocupa de receptarea lui Anselm și de analiza modului în care această autoritate este instrumentalizată în comentariile la Sentințe ale lui Robert Holcot (O. P.), Jacobus de Altavilla (O. Cist.), Arnold de Seehausen (O.E.S.A.), Conrad de Ebrach (O. Cist.) și Johannes Brammart (O. Carm.).

- 3. Adrian Şerban (înscris în 2015)

Intelectul şi inteligibilul la Albert cel Mare împreună cu editarea comentariului medieval anonim aflat în ms Ossolineum 734 ff. 98-110, Wrocław, la De intellectu et intelligibili de Albert cel Mare

Teza de doctorat va avea două componente, prima dintre ele urmând a se ocupa de tratatul lui Albert cel Mare De intellectu et intelligibili și, mai larg, de modul în care Albert interpretează în opera sa problemele noeticii aristotelice, în raport cu pozițiile din epocă ale unui Toma din Aquino sau Siger din Brabant. Tratatul amintit și opera lui Albertus Magnus sunt așezate în contextul lor istoric și ideatic, pornind de la comentatorii antici și apoi arabi ai lucrării lui Aristotel Despre suflet și până la albertismul cracovian de secol XV. O a doua componentă a tezei are în vedere editarea unicului comentariu medieval la De intellectu et intelligibili care ni s-a păstrat și care ține tocmai de albertismul cracovian. E vorba de un comentariu anonim, de școală, aflat în ms Ossolineum 734 de la Wrocław (ff. 98-110).

- 4. Cristina-Melania Horotan (înscrisă în 2015)

Redescoperirea unui sentenţiar: dimensiunea filosofică a Prologului Comentariului la Sentinţe al lui Iacobus de Spinalo

Cercetarea noastră constă în descifrarea şi editarea manuscrisului lui Jacobus de Spinalo, traducerea lui din limba latină, precum şi documentarea asupra autorului, asupra surselor sale şi influenţei pe care a avut-o opera sa în literatura sentenţiară. Manuscrisul aflat la Biblioteca din Köln conţine Prologul Comentariului la Sentenţele lui Petrus Lombardus, într-o copie din prima jumătate a secolului XV; autorul, Jacobus de Spinalo, a fost un franciscan din sec. XIV. Puţinele informaţii pe care le deţinem despre el provin de la Damasus Trapp, care îl citează ca sursă franciscană pentru Hugolino de Orvieto, şi non-augustiniană, pentru Johannes Hiltalingen. În această etapă a cercetării, putem descrie structurarea Prologului după schema concluzie – argumente – dubiu – contradicţie; problemele abordate sunt raportarea omului călător (homo viator) la viaţa veşnică, acţiunile morale, virtuţile. Sursele citate sunt Augustin de Hippo, Aristotel, Noul Testament, Grigore cel Mare, Anselm de Canterbury, Hugo de Saint Victor, Petrus Abelardus etc. Manuscrisele studiate sunt: Madrid, Bibl. Univ. 118.2.42; Koln: Handschriften (GB fol.) (Best. 7002) 175, Bd. 1.

- 5. Oana-Corina Filip (înscrisă în 2015)

Relația dintre filosofia limbajului și filosofia politică în Policraticus-ul lui Ioan de Salisbury

Plecând de la statutul de metaștiință al gramaticii medievale, evidențiat de Ioan de Salisbury în Metalogicon, lucrarea se concentrează asupra legăturii dintre protolingvistica medievală și teoria politică a lui Salisbury. În opera filosofului englez, cele două domenii se întâlnesc prin caracterul parțial motivat al limbajului, care dă lingvisticii o poziție centrală în cadrul epistemologiei și implicit al eticii și politicii. Conexiunile dintre filosofia limbajului și filosofia politică în Policraticus nu se opresc la motivarea limbajului, ele se regăsesc atât explicit, cât și implicit, cum este cazul publicării simultane a Policraticus cu Metalogicon, văzute de autor ca un tot unitar.

- 6. Monica-Elena Pop (înscrisă în 2015)

Lumină și parusie în gândirea Plotin

Tema propusă se dorește a fi o încercare asupra conceptului de prezență (parusie), înțeles ca raportul care se instituie între lumea inteligibilă ca realitate autentică și lumea sensibilă ca umbră sau semn al inteligibilului. Parusia în accepțiune plotininană presupune desfășurarea (manifestarea) eternă a Unului în lume.. Este o prezență ubicuă și eternă, garantă de Unul, deși prezența nu se realizează prin participarea propriu-zisă, directă a Unului, ci mai degrabă prin imparticipabilitate. Mesagerul prezenței este lumina. Lumina legitimează creația prin ieșirea ei din întuneric și este cea mai puternică legătură pe care o avem cu universul, cu divinul. Ca să vorbim de această prezență în gândirea lui Plotin, trebuie să vorbim de procesiune. La Plotin întâlnim procesiunea intelectuală circulară, procesiune care se realizează din eternitate, care se sustrage temporalului și care se desfășoară prin intermediul ipostazelor (manifestări ale Unului). Unul este originea pluralitații, dar el nu se divide în vreun fel. Natura lui este infinită, nu are limite și nu-i lipsește nimic. Nefiind cantitate, Unul se găsește în afara timpului și a spațiului: el are în același timp ubicuitate și eternitate. Eternitatea generează timpul care curge și implică succesiunea și transformarea. Ubicuitatea generează și depășește prin întindere spațiul care este divizibil. Unul plotinian nu poate fi demonstrat nici prin știință nici printr-o intuiție intelectuală, ci prin experiența și experierea unei prezențe. Fundamentul însuși al ființei este o prezență iar noi suntem invitați să ne apropiem de acestă prezență prin contemplare. Vederea Unului face să se deschidă în om viața mistică căci, cel ce vede, se vede asemănător obiectului contemplat. Relația noastră cu Unul se instituie, în primă instanță, după ordinea prezenței. Principiul care face să existe și să se miște lumea sensibilă este pretutindeni, dar nu există decât în sine însuși.

- 7. Alina Csaltos (înscrisă în 2015)

Alegorii animaliere în Evul Mediu. Arhetipuri şi Simboluri

Tema de doctorat aleasă se referă la acea problemă a culturii antice şi medievale care este regasită în psihanaliză, şi anume vehicularea alegoriilor animaliere ilustrate în texte scrise, heraldică şi artă plastică. Lucrarea are ca scop oglindirea, validarea şi restituirea lor sub forma de arhetipuri şi simboluri în ceea ce se numeşte Datum Universal. Acesta mai este denumit şi Bibliotecă Universală, inconştient colectiv, matrice universală, logos, suflet cosmic, Dumnezeu, imaginarium colectiv, antropologie culturală sau pur şi simplu oglindă de identificare ce precede cuvântul şi-l naşte în acelaşi timp având ca rezultantă conştiinţa de sine.

- 8. Andrei Marinca (înscris în 2016)

Dispute în jurul atomismului în filosofia naturală a secolului al XIV-lea

Prin cercetarea noastră ne propunem să clarificăm etapele disputei scolastice privitoare la structura atomistă a realului, care a debutat odată cu primul deceniu al secolului al XIV-lea și s-a prelungit până la mijlocul aceluiași secol, precum și aportul fiecărui participant implicat în aceste dispute. Miza principală a acestor dezbateri este aceea de a decide dacă continuumurile (liniile, spațiul, timpul) sunt compuse din părți indivizibile (atomos) sau dacă sunt divizibile la infinit. Cercetarea noastră constă în editarea critică și studiul conținutului acestor dezbateri și a raporturilor dintre autorii lor, cu o privilegiere a autorilor atomiști și anti-atomiști deopotrivă, care au predat în cadrul Facultății de Teologie din Paris în primele trei decenii ale secolului al XIV-lea. Această întreprindere va privilegia trei dintre acești autori: Gerardus Odonis, Michael din Massa OESA și Iohannes Gedeonis. Cercetarea noastră este ghidată de următoarele interogații: Care au fost cauzele apariției în Universitățile occidentale, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, a diferitelor variante de atomism? Putem stabili o filiație textuală între, pe de o parte, Henry de Harclay, cancelar al Universității din Oxford și primul atomist din secolul al XIV-lea, și, pe de altă parte, Gerardus Odonis, astfel încât atomismul ultimului să fie un caz particular al influxului de teologie engleză în gândirea continentală a secolului XIV? În ce context și în ce perioadă precisă a compus, după expresia lui Murdoch, “necunoscutul John Gedo” tratatul său De continuo (Vat. lat. 3092)? A avut fizica ockhamistă un impact asupra evoluției atomismului secolului al XIV-lea? O imagine mai clară ne va fi oferită şi de studiul și editarea celor 10 quaestiones de continuo din comentariul sentenţiar al lui Michael de Massa OESA la Cartea a II-a, ms. Vat. lat. 1087.

- 9. Ioana Curuţ (înscrisă în 2016)

Filosofie, teologie şi antiiudaism la Universitatea din Viena în secolul al XV-lea. Cazul lui Thomas Ebendorfer

În cadrul cercetării doctorale asumate am în vedere reconstituirea istorico-filosofică a unui episod important şi insuficient studiat din istoria intelectuală occidentală de la finele Evului Mediu. Anii 1420-1421 marchează un eveniment tragic în istoria umanităţii, reţinut sub numele de Wiener Gesera, sintagmă ce trimite la decizia ducelui Albert al V-lea de a persecuta comunitatea evreiască din Viena, una dintre cele mai mari comunităţi de evrei din Europa din acea perioadă. Acelaşi mediu vienez al începutului de secol XV este martorul unui fenomen de estompare a graniţelor dintre societate, Biserică şi Universitate. Ipoteza care orientează cercetarea mea se referă la posibilitatea ca acest fenomen să fie reflectat în interiorul genului de texte academice redactate la Facultatea de Teologie a Universităţii din Viena în intervalul ca. 1400-1425. Intenţia noastră de cercetare vizează analiza antiiudaismului promovat în scrierile universitare ale teologilor vienezi, a influenţei şi a efectelor pe care le-au produs. Necesitatea chestionării gradului de implicare al teologilor vienezi (Thomas Ebendorfer et alii) în efortul de reconstruire a societăţii vieneze prin eradicarea comunităţii evreieşti se impune cu atât mai mult atunci când avem în vedere beneficiile materiale pe care universitarii le-au câştigat în urma persecuţiei evreilor; unul dintre acestea poate fi văzut chiar în coperţile în limba ebraică cu care sunt legate unele manuscrise latineşti vieneze, întrucît Universitatea a primit din partea ducelui majoritatea cărţilor evreieşti confiscate. Un rol central va reveni procesului de editare şi interpretare a unui corpus de texte din comentariile sentenţiare care sunt în prezent consultabile doar în manuscrise şi care poartă urmele unor schimbări sociale ce au culminat cu dispariţia unei întregi comunităţi umane din societatea vieneză.

- 10. Vlad Ile (înscris în 2016)

Teoria lui suppositio şi Summule logicales ale lui Petrus Hispanus

Teza cercetării mele este că teoria despre suppositio a lui Petrus Hispanus din lucrarea Summule logicales poate fi mai bine înțeleasă și tradusă terminologic și conceptual prin două etape. Prima etapă presupune evaluarea critică a celor două abordări prezente în exegeza contemporană: abordarea istorico-descriptivă, care consideră termenul și conceptul de suppositio un produs specific medieval, deci un intraductibil, și abordarea critică, care echivalează terminologic și conceptual această teorie cu teorii contemporane ale logicii și ale filosofiei limbajului, precum teoria referinței. Cea de a doua etapă presupune identificarea unui demers care să compenseze insuficiențele acestora. Acest demers pornește de la ipoteza unei duble naturi a logicii medievale. Pe de o parte existența unei caracteristici formale înțeleasă ca tendință spre rigurozitate conceptuală, iar pe de altă parte existența unei caracteristici naturale înțeleasă prin faptul că limbajul în care sunt exprimate teoriile logicii medievale este unul comun și intuitiv. Cele două aspecte se compensează reciproc, iar neglijarea unuia duce la angajarea în una dintre cele două abordări contemporane asupra teoriei despre suppositio. Această ipoteza va fi confirmată prin studiul triplei origini (gramatica prisciană, teologia poretană și tradiția de comentarii asupra textelor logicii aristotelico-boethiene) și a evoluției conceptului de suppositio până în secolul XIII. În final, cercetarea va fi însoțită de o traducere a lucrării Summule logicales în limba română.

Absolvenţi:

- 1. Dr. Claudiu-George Tuţu (înscris în 2012, conducător prof. dr. Marta Petreu; transferat în 2013; doctor din 2015)

Γνώμη – izvoarele filosofice, patristice şi biblice ale unui concept antropologic al lui Maxim Mărturisitorul

Cercetările teologice şi antropologice, cu privire la textele lui Maxim Mărturisitorul, au aprofundat, în mare parte, complexa şi poliedrica problemă a voinţei gnomice; aceleaşi studii, în schimb, au trecut cu vederea, sau au tratat în trecere, problema gnome-ului maximian. Speculaţia maximiană cu privire la cele două voinţe şi energii ale lui Hristos, dezvoltată într-un context monotelist şi monoenergist, devine punctul de plecare al unui nou orizont antropologic şi cristologic. Întrebarea centrală - ce este gnome? - devine aşadar vitală pentru aprofundarea chestiunilor antropologice şi cristologice ale timpului (sec. VI-VII). Posedă Hristos gnome şi în consecinţă o voinţă gnomică? A modificat păcatul strămoşesc, în vreun fel, modalitatea în care oamenii simt, gândesc şi acţionează? În acelaşi timp: a corupt păcatul originar modalitatea în care Hristos simte, gândeşte şi acţionează? Căutând răspunsul la aceste întrebări, vom ajunge la esenţa cercetării: ce este gnome? Această teză doctorală, aşadar, va încerca să analizeze şi să elucideze izvoarele filozofice, patristice şi biblice ale unuia dintre conceptele fundamentale ale speculaţiei maximiene: gnome.
Rezumat

- 2. Maria-Alexandra Baneu (înscrisă în 2013, conducător prof. dr. Marta Petreu; transferată în 2013; doctor din 2016)

Structuri conceptuale în opera lui Pelbartus de Themeswar - Aureum Sacrae Theologiae Rosarium ca reflectare a scotismului în secolul al XV-lea

Pelbartus de Themeswar este un franciscan observant din secolul al XV-lea. Până în momentul de faţă, cercetătorii au acordat o atenţie deosebită culegerilor de predici model scrise de către acesta, o adevărată comoară pentru un istoric care încearcă să refacă atmosfera din Europa Centrală a secolului respectiv. Interesul meu pentru opera lui Pelbartus de Themeswar se centrează, dimpotrivă, în jurul concepţiei sale filosofice, care este cu precădere exprimată în textul Aureum Sacrae Theologiae Rosarium. Această lucrare este o enciclopedie teologică în patru volume, fiecare dintre ele având drept temă principală tema volumului corespunzător al Cărţii Sentinţelor. Astfel, primul volum tratează Treimea, al doilea creaţia, al treilea se ocupă de Christologie, iar al patrulea de sacramente. Scopul cercetării mele doctorale este analizarea manierei în care Pelbartus compilează volumul despre Treime pornind de la textele unor cunoscuţi scotişti, cum ar fi Guillaume de Vaurouillon, Petrus de Aquilla, Fraciscus de Meyronnes, etc., precum şi evidenţierea modului în care acesta se îndepărtează, în anumite situaţii, de tradiţia scotistă (de exemplu, atunci când invocă textele lui Antoninus Florentinus, un dominican puternic influenţat de mişcările umaniste ale secolului al XIV-lea).
Rezumat

II. dr. habil. Monica Brînzei este conducător de doctorate în cadrul Şcolii doctorale de Filosofie a UBB din anul 2016.