Facultatea de Istorie şi Filosofie
Departamentul Filosofie
Eristikon - Revistă studenţească de filosofie
| Hainic Cristian Universitatea "Babeş-Bolyai" Facultatea de Istorie şi Filosofie Departamentul de Filosofie Anul III |
| Gustul de bomboane al artei studenţeşti: Păsări Roşii1 |
Un murmur greoi dinspre sala de spectacole a Casei de Cultură a Studenţilor întâmpină în seara zilei de 21 noiembrie a.c. vizitatorii acesteia încă de la intrare. Nu departe de accesul în clădire stau amplasate două panouri "împodobite" de 13 lucrări în culori tempera, realizate pe hârtie şi înrămate contrastant în decupaje din carton negru mat. Nici bine nu apucăm să dăm frâu liber curiozităţii ochiului zburdalnic şi chiar autoarea nevârstnicelor picturi ne întâmpină cu o pungă de bomboane, probabil pentru a prevesti gustul dulce al dezmăţului vizual ce are să vină. Ana-Maria Călinescu Ana-Maria Călinescu2 vorbeşte cu nonşalanţă despre lucrările sale atunci când întrebările o cer şi este probabil cel mai potrivit partener de discuţie în linia frântă a explorării picturilor. Desigur, căutând un sens titlului de Păsări Roşii oferit expoziţiei, anunţat şi în vernisajul susţinut de Dorel Găină (conferenţiar în cadrul Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca), ne oprim privirea asupra lucrării omonime, care ne descoperă laitmotivul ansamblului artistic din seara respectivă: starea de mirare. Impregnat de un simbolism dinamic ce ne invită la o suspendare a gândirii în faţa miracolului fecundării, expozeul minimalizează rolul spectatorului copleşit de o căldură roşie ce-şi revarsă culoarea în tot spaţiul şi totuşi păstrează intact esenţialul (simbolizat aici cu negru). Ceva are loc şi nu poate fi decât ceva măreţ, vestit de păsările jucăuşe deja atinse de acest ceva. "Iată viaţa şi mirarea în faţa ei!" pare să ne spună pasajul vizual.  Păsări Roşii Şi ne putem mira în continuare. Căci următoarele expozeuri care ne atrag atenţia sunt patru portrete de un suprarealism difuz care nu ne aduc în minte nimic altceva decât imaginea autoarei lor. Nu greşim cu nimic când spunem că fiecare din ele închide în el însuşi ceva esenţial din creatorul lui, însă ne-am hazarda dacă am spune că ele sunt autoportrete. Caracteristica prezentă la toate cele patru este inspirarea unei incapacităţi de mişcare şi poate chiar o împăcare cu aceasta (mai ales în Lava), fie că acest statism este întărit de o pânză de păianjen (pictura este neintitulată), de o introspecţie aproape "chirurgicală" (în Introspecţie violentă), sau de un stop cardio-respirator ce şterge orice urmă de lumină din ochii a ceea ce deja este un cadavru într-o lume vâscoasă şi neagră (în STOP cardiorespirator).  Introspecţie violentă Când tânăra artistă ne mărturiseşte afinităţile sale pentru Van Gogh este imposibil să nu ne lovească asemănarea dintre o lucrare neintitulată de-a sa şi Noaptea înstelată (1889) a mai sus amintitului. Probabil şi mai "dulce" - pentru că bomboanele nu s-au terminat - ne-ar lovi pictura fantastică ce subscrie explicit manierei lui Jacek Yerka, cu toate că mult mai lipsită de detaliu şi în acelaşi timp mai întunecată. Ca artist debutant, A.-M. Călinescu îl trece pe acesta printr-un filtru de cubism vag şi frizează astfel unele sinteze foarte abstracte şi destul de interesante, cu noi motive tematice încapsulate în câteva ipostaze inedite de mirare inocentă.  The Door La Ana-Maria Călinescu linia frântă a zigzagului seriei de picturi se închide cum nu se putea mai bine: într-o zi de Duminică. Aceasta e singura pictură cu adevărat deschisă, luând în considerare cadrul "natural" şi cromatica folosită (aici se desparte categoric de Invocare). Pe de-o parte, zborului însetat al curiozităţii i se pune subit punct într-un moment de apogeu al suspendării gândului. Pe de alta, autoarea ne inspiră, prin sfârşitul deschis al acestei seri, o stare de calmă contemplare (a creatului reprezentat de celelalte expozeuri, analog creaţiei biblice, am putea adăuga, cu toate că elementul sacrului lipseşte aici). Nu ne mai rămâne să spunem decât că cele câteva minute dedicate colecţiei de lucrări a Anei-Maria Călinescu ne-au lăsat gustul de bomboane aferent lucrărilor expuse, gust dulce şi mlădios.  Duminică |
|
1 Următorul text poate fi considerat o recenzie la expoziţia de pictură întitulată Păsări Roşii (21 noiembrie 2007, Casa de Cultură a Studenţilor) alcătuită din unele lucrări ale tinerei artiste Ana-Maria Călinescu. Câteva exponate au fost prezentate şi în cercul ştiinţific al revistei Eristikon din data de 6.12.2007. back 2 Studentă în anul III la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca back |
| Înapoi |